Last stop: Câmpina
Vineri, în timp ce vorbeam la ceas de noapte cu al nopţii copil, a fost pus la cale un inocent plan de evadare din Prustan – loc al pierzaniei, plictisitor şi obositor prin definiţie la finalul a cinci zile de muzică muncă.
Aşa că sâmbătă, dis-de-dimineaţă, suite în tren eram, cu gândul barbar de a invada în cel mai turistic mod posibil Câmpina, cu ale ei biserici, castele şi muzee.
Ce a ieşit?
Şi cum nu putea trece o zi fără nici măcar o concluzie, au rezultat următoarele:
– Câmpina este un oraş frumos, liniştit şi curăţel (dotat şi cu un bar rock care merită explorat mai în amănunt decât am făcut-o noi)
– Chiar nimic nu este întâmplător
– Sufăr de nostalgia anilor petrecuţi în oraşe mici
Deoarece Copilul Nopţii are cu siguranţă o versiune mult mai expresivă asupra escapadei noastre, vă invit s-o citiţi aici.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
e, cum ar fi sa fie intamplator ? 😀 evident ca nimic nu iashte….
thnx ca m-ai insotit **hugz
Placerea a fost de partea mea 🙂