Last stop: Delta Dunării (Sfântu Gheorghe)
Mai vechile temeri mi-au fost neîntemeiate: am ajuns cu bine, după o călătorie de 4 ore cu vaporul (cât mi-a luat să străbat cei fix 81 de kilometri ce despart, pe apă, Tulcea de Sfântu Gheorghe).
Vapoarele de la Navrom sunt gata de plecare
Însă adevăratele surprize au venit curând, încă de la primul pas făcut prin nisipul din port. Nu ştiu exact la ce mă aşteptam când am spus că merg, însă în niciun caz la toate astea. Un buluc de oameni înghesuit peste tot (prin camping, pe plajă, prin cele mai umbroase colţuri) nu este puţin. Mai ales când îl pui laolaltă cu o căldură din cele în stare să-ţi ia minţile şi cu nişte localnici duşmănoşi.
Ce s-a întâmplat, de fapt?
Cum voiam să facem o excursie cu barca până la Sulina, am adunat mai multe numere de telefon (se găsesc din belşug peste tot prin comună) ale oamenilor care oferă astfel de servicii. După care am început să sunăm pentru a găsi cea mai convenabilă variantă. La o jumătate de oră după ce am epuizat toate numerele de telefon, sunt sunată de unul dintre localnicii contactaţi anterior pentru a-i spune dacă mergem cu el. Îi răspund că nu ne-am hotărât încă, dar când o vom face şi dacă va fi în favoarea lui, îl voi contacta. După câteva minute, doar, mă sună din nou, însă de astă dată nu-i mai răspund. Mai insistă de câteva ori.
La o vreme sunt apelată de un alt localnic care vrea acelaşi lucru ca şi primul. Încerc să-i dau acelaşi răspuns politicos ca şi celuilalt, însă mă întrerupe: Las că ştiu eu că mergeţi cu altcineva. Am crezut că sunteţi oameni serioşi. Să dea domnul să vă meargă după cum v-aţi purtat.˝
Din păcate, este doar un exemplu de răutatea gratuită pe care am primit-o din partea localnicilor, ceea ce m-a făcut să presupun că, pentru ei, turiştii nu sunt altceva decât nişte intruşi, nicidecum o sursă de venit, lucru care în mod normal lor le cam lipseşte.
Dar destul cu răul, să vorbim despre ce mi-a plăcut: liniştea (se găsea din belşug pe marginea drumului), atmosfera dobrogeană pe care învăţasem s-o simt şi s-o recunosc încă din primii ani, cele câteva egrete şi berze ce-mi făceau cu ochiul din stufăriş, răcoarea de dimineaţă, şi, bineînţeles, baia aia în mare la care râvneam eu de ceva vreme. Ca să nu mai spun că nici ţânţarii nu mi s-au părut odioşi. Ba chiar dădeau farmec locului.
Vas pe Dunăre
Broască
Barză
Barzăune roşu
Barzăune galben
Broască
Epavă
Cherhana
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
Si s-a supus domnul vorbelor localnicului serios?
Uneori ma gandesc ca este bine ca oamenii sa-si indrepte sfintele agresiuni in alte directii decat spre tine, mai ales cand nu este cazul.
Eu la acei barzauni le spun libelule pentru ca stiu ca nu au ac. Chiar am avut ocazia sa iau in palma cativa reusind sa le admir si stralucirile aripilor in soare.
Domnul nu… poate domnişorul necurat 😉
Cât despre libelule (bărzăuni ca să semene cu barză), am una de culoare maro pusă la odihnă într-un borcan. Sunt, într-adevăr, fascinante.
superb … deci pana la urma ai ajuns …felicitari ,,,sincere …. eu o sa continui vara asa cum am inceput-o , deci pentru mine va fi in continuare cea mai neagra din ultimii mii de ani …
noroc cu randurile si pozele tale care mai trezesc amintiri dragi in mine …:)
Uf… parcă ma simt şi prost pentru bucuria mea. Tare rău îmi pare că nu putem face schimb de impresii de vacanţă.
Poate să amâni totuşi mai pe toamnă? Am auzit că şi atunci ar fi vreme bună… chiar dacă nu de Deltă
…blestemat sa fiu … in niciun caz n-am vrut sa te simti aiurea …doar ca aruncam anului asta 2010 , pentru toate “surprizele” pe care mi le-a pastrat , mii de blesteme …:)
De ce să fii tu blestemat? Lasă-i această plăcere anului curent. O merită 😀
Eu însămi am să-i pun câteva boroboațe în cârcă, după cum se va vedea