Last stop: Moscova (Scene Kremlinite)

Primul obiectiv pe care voiam să-l văd în Moscova (şi, spre ruşinea mea, singurul de care mă interesasem cât de cât dinainte) era Kremlinul dimpreună cu Piaţa Roşie. Pentru a ajunge la ele am luat metroul, ceea ce mi-a încurcat serios planurile. În primul rând, ca ignorantă în ale kirilicelor ce mi-s, am încurcat ieşirile din subterană, astfel că m-am trezit peste drum de susnumita cetate, despărţită de aceasta de o stradă mare, traversată de maşini şi deloc de către treceri de pietoni. M-am învârtit de zor în loc căutând o cale de a ajunge la poarta pe care, într-un vesel du-te vino, se preumblau oameni şi automobile. Gândiţi-vă numai că eu vedeam ceea ce şi voi vedeţi mai jos, însă frustrarea mea era justificată dat fiind că mă aflam la doar cîteva zeci de metri depărtare….

Văzând, dar, că măgăoaia nu se lasă cu niciun preţ privită mai îndeaproape, am purces pe căi ocolite, când pe un mal, când pe altul. După vreo patru ore de hălăduit cu ochii pe sus, după pereţii traşi în mozaic colorat sau în cărămidă roşie, am descoperit că intrarea “secretă” se făcea prin subteran, prin câteva dintre acele pasaje (uneori semnalizate cam subtil, după umila mea părere) ce scurtează suferinţa pietonilor în ale traversatului de străzi.
Ah! De-aş fi ştiut dinainte, probabil că aş fi avut şi soare în poze.

Apoi, aflând eu că am la dispoziţie nouăsprezece turnuri diferite de luat la ochi, am zis să fac câte o poză fiecăruia, întru eterna lor pomenire pe meleagurile româneşti. Dar, absorbită cum eram de multiplele ispite arhitecturale, am sfârşit prin a le pierde evidenţa.

Zicându-mi că mă mulţumesc şi cu atâta lucru, am zbughit-o în Piaţa Roşie.

Acolo m-am prins ploaia şi, pentru a mă adăposti de apucăturile sale de femeie imberbă, m-am adăpostit în prima clădire pe care am văzut-o.

(Galeriile Gum)

Era un fel de mol, dar cu produse muuuuuult mai scumpe şi expoziţie de maşini Audi pe culoar.


(Galeriile Gum – vedere frontală)

Mi-am scuturat repede de tot norul de pe umeri şi am pornit-o din nou pe străzi.

Am revenit două zile mai târziu, cu aceeşi complicitate din partea ploii şi a temperaturilor scăzute, pentru a-mi continua proiectul cu turnurile cetăţii.

M-am mai învârtit un pic în jurul lor, sperând că sunt altele decât cele pozate înainte, cu ceva mai mult soare pe fundal.

Şi ce bucurie am avut când am ieşit tocmai prin poarta spre care privisem eu cu atâta invidie la oamenii care intrau în şir indian, ca pentru a executa o osândă…

Mai are rost să mai spun că nici de această dată nu a fost chip să-mi duc la capăt misiunea? E drept, a fost din cauza unor păsări sprinţare, mari iubitoare de atenţie, care nu s-au lăsat până nu m-au transformat într-un clovn local – un fel de “faceţi poze cu maimuţa” şi cei o mie de porumbei ce o înconjoară. Dar a fost plăcut, dumnealor dovedindu-se foarte harnice în curăţarea băncilor de firimituri şi scutindu-mă de corvoada numită hrănire 🙂

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php