Last stop: Sibiu, Mediaş şi Sighişoara

Cine a spus că toamna nu este anotimpul perfect pentru a “recupera” din călătoriile restante, ăla nu prea a fost plimbat. Tocmai am supravieţuit celui de-al week-end consecutiv în care am şters-o mişeleşte de-acasă. Uitasem cât de bine este, cât de mult ajută moralul şi, mai ales, câtă nevoie aveam de asta. Să mă resetez de două ori într-un timp atât de scurt a fost probabil cel mai bun lucru pe care l-am putut face. Deşi asta mi-a afectat serios activităţile literare şi cele handmade, pentru care reusisem să stăbilesc o relativă rutină.
Dar să revin la cele trei oraşe.

În Sibiu ploua, aşa că nu am văzut mare lucru (oricum, nu cu mult în plus faţă de ceea ce ştiam deja din cele şase sau şapte vizite pe care le făcusem înainte). Mi s-a părut că are un aer de oraş mic de provincie, aşa cum l-am văzut sub cerul înnorat şi fără obişnuita gloată de turişti. Ne-am consolat cu cazarea faină de la pensiunea Korona Sibiu şi cu masa delicioasă, însotită de o servire exceptională, pe care am luat-o în restaurantul acesteia.

Mediaşul l-am văzut în doi timpi şi trei mişcări, pentru că nici în pas de melc nu ne-ar fi luat mai mult. Spre deosebire de data trecută, am prins incinta bisericii descuiată.

La Sighişoara, în schimb, a răsărit soarele. La propriu şi la figurat deopotrivă. Astrul diurn strălucea, astfel ca a fost foarte placut să vizităm Muzeu de Istorie şi Turnul cu Ceas (pentru data viitoare am în plan Muzeul de Arme medievale :D). Cel mai frumos a fost însa, cadoul pe care l-am primit în avans pentru ziua mea:

O noua piesă pentru mica mea colecţie

 

Braşovul, apărut în ecuaţie alături de Cheia, nu am mai apucat să-l vedem, deşi de dragul lui am mers vreo 20 de km prin nişte hărtoape rămase de la începutul sec XX. Sau XV 🙂

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


15 thoughts on “Last stop: Sibiu, Mediaş şi Sighişoara

  1. Angela

    Imi place tare mult cum iti merge mintea si condeiul. Asta poate si pentru ca sunt numai o batrana din alta lume ramasa inca adolescenta in suflet, visatoare in trup, si calatoare printre stele in curand. Felicitari pentru cuvintele minunate, pentru dragostea pentru lucruri frumoase si iubrea pentru pisici. Mie imi plac la superlativ numai animalele al caror nume incepe cu
    litere “c” adica: copiii (de preferat pana se duc la scoala), caii si cainii. In rest permit tuturor sa coexiste in prajma mea pe cat pot de bine. Ma straduiesc sa imi merit numele, nu prea reusesc si pentru ats aprobabil ca voi mai avea oarte de inca o revenire sau poate mai multe. Cine stie?
    Numai bine in fiecare clipa a vietii tale.
    Cu toata stima,
    Angela

  2. ggl

    Nu toţi au avut o vacanţă aşa frumoasă ca şi tine:

    Când a plecat Orient Express-ul din Sighişoara, ceva gigei (copii de etnie romă) au aruncat cu pietre în el şi au spart ceva geamuri. Reacţia unui englez a fost următoarea: “Cred că am ajuns în România”.

    Prin Târnăveni n-ai trecut cumva? Am fost acolo la o nuntă. În Hunedoara e chiar fain şi pitoresc pe lângă Târnăveni: sat, combinat chimic, cartiere de blocuri sordide constuite în jurul combinatului, spitalul de nebuni, Târnava cu peştii ei (morţi, zice O.), multe ciori şi gigei aparent bolunzi.

    În comuna Surduc, jud. Sălaj nişte turişti străini au fost atacaţi cu pietre de gigei sălbatici pentru că au încercat să-i fotografieze, fără să le dea bani probabil. Unul dintre turişti a suferit o fractură la mână încercând să pareze o cărămidă care-i venea direct înspre cap.

  3. Ihrielle Post author

    Costin, nu-i nicio trista figura acolo. Ba chiar as spune ca are o postura triumfatoare.
    Meritele pentru compozitie si executie ii apartin lui Delta. Eu doar am batut impacientata din piciorul meu nr 38,5 🙂

  4. Ihrielle Post author

    Bine ai venit, Angela.
    Iti multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru incurajari. Sper ca (si) pe viitor sa fiu demna de ele.
    Daca tie iti plac animalele cu “c”, mie imi place cele cu “p” (pisici, pesti, pasari). Dar imi sunt dragi si caii foarte mult, desi mai discret si de la distanta. Si cainii (unii) imi plac si uneori ma surprind vorbind sau jucandu-ma cu ei. Cel mai mult ma surprinde, insa, ca sunt si caini care ma plac foarte mult, in ciuda comportamentului meu rezervat fata de ei. Despre copii ma abtin sa spun ceva (nu vreau sa-mi supar mamicile care citesc blogul 🙂 ).

  5. CarachAngren

    Ca sa sprijin si eu discriminarea minoritatilor rome de prin partile Transilvaniei vin cu o experienta similara petrecuta fix in fata casei unde a copilarit Emil Cioran, in Rasinari, luna trecuta.

    Cum stateam eu acolo si imi incordam teleobiectivul sa ajung pe un acoperis de casa trece prin fata mea o echipa de romi: bunicul, nepotul si vartosul cap de familie care vartos cap vazand camera indreptata spre el a inceput sa vocifereze: “Ce faci, ma? Imi faci poza? 100 de euro, 100 de euro te costa!”. M-am simtit nevoit sa-i explic – nu stiu cum am si reusit, pentru ca m-a lasat in pace in cele din urma – ca sa fi vrut si nu puteam sa-l prind in cadru dat fiind felul obiectivului. Din acel moment m-am orientat mai bine spre cine indrept costisitoarea arma.

  6. Ihrielle Post author

    Bine ca nu a crezut ca ai vreun lansator de rachete si ca planuiesti sa-i trimiti una in partile dorsale 😀

    Noi am trecut cu masina printr-un sat plin de tigani (pe drumul ala cu hartoape) si ne-am promis solemn sa nu oprim nici daca facem pana, nici daca in fata noastra se casca o groapa de juma’ de metru adancime. Din fericire, nu a fost cazul 🙂

  7. ggl

    “Ce mă, aşa de pitoresc te crezi? Pentru o sută de euro tre să te dai peste cap de tei ori să te prefaci în cioară.”

    @CA Cam blufează de obicei, numa se ţigănesc. Se bazează pe faptul că oamenii civilizaţi nu au chef de scandal. Eu le zic clar că nu le-am făcut poză şi pa. Ideea e să nu pari speriat.

  8. Ihrielle

    Eu nici macar nu ma obosesc sa le raspund.

    P.S.: Asta cu transformatul in cioara nu este necesara 😀 Preferabil in insecta ca sa-i spui apoi “Roiu’ de-aici!”. Da, stiu, fac glume de santierist 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php