Last stop was a flashback
– Seamănă cu Sibiul?, m-a întrebat un coleg fără să știe că nu el este autorul asocierilor de acest gen.
Am fost amuzată de această idee, deși eu însămi, cu doar două zile în urmă, căutasem să-l compar cu alte orașe vizitate în trecut:
În parc vânam cu privirile bondarii, ce-mi aduceau aminte, mai mult decat orice, de Cluj. În păpădiile uscate și copacii încolaciți regăseam primăverile înmiresmate din Buzău, de care mă îndrăgostisem în adolescență.
Până și înghețata îmi amintea de cea mai bună înghețată mâncată vreodată, pe o stradă din Bratislava. Iar jeleurile înghițite pe nemestecate în timp ce stateam pe o alta bancă, dintr-un alt parc, aveau aceeași aromă ca cele din Segovia.
Unul dintre bulevarde, deși mult mai îngust și traversat de un tramvai, mi-a adus aminte de o stradă înverzită din Paris. Lămuririle au venit prompt: “I se mai spune și mica Viena”. Am oftat ușor: Cred că Viena este over rated. Nu știu ce am vrut să spun atunci cu asta, dar am renunțat la orice preocupare în acest scop, privind un bloc ce-mi amintea de orașul în care am copilărit.
O altă stradă, mult mai puțin circulată, străjuită de case vechi, cochete chiar și fără a avea o arhitectură deosebită, părea ruptă dintr-un timp imemorial. Tăcută, cu trecutul, prezentul și viitorul bine tăinuite de orice intruziune a imaginației, ne asculta cu atenție pașii. A fost singura pe care m-am ferit s-o asociez cu ceva, deși un sentiment straniu îmi spunea că imaginea ei mi se va imprima adânc în memorie: perfectă și inaccesibilă ca orice altceva ce-ți taie răsuflarea.
Nota: Promit să-mi scot prostiile astea din cap, siropul nu este specialitatea mea. Deși este ciudat cum câteva impresii de călătorie îți pot dejuca planurile în fața unei persoane dragi pe care nu ai mai văzut-o de ceva vreme: „Așadar, ți-ai luat gândul de la Brașov?”
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
…ba te rog eu frumos sa nu promiti asa ceva … ma tem ca daca promisiuni de genul celei facute de tine ( dar pe care sper sa o retragi) am face cat mai multi, ar ingheata tot …si ne-am merita soarta …
… apropo si eu iubesc un oras … dar fiind fara talent gandurile imi raman in chestia aceea despre care-ti spuneam ca ma doare …:))
AP, nu voi retrage nimic, însă, pentru liniştea ta, te asigur că va mai trece multă vreme până când îmi voi putea împlini promisiunea 🙂
Cât despre capete, consider că acestea reprezintă cea mai inutilă invenţie posibilă; un sistem nervos difuz ca la râme ar fi fost suficient.
n-ash merge asha de departe incat sa afirm ca viena e overrated, in special fatza de orice orash romanesc 😀 dar presupun ca orice orash are farmecul lui (putine exceptii imi trec prin minte)
Cand am spus ca Viena este over rated nu aveam in minte un oras din Romania, pentru comparatie.