Leapşa cărţilor de la căpătâi

Cu o întârziere de jumătate de lună, pentru care am şi scutire şi motivaţie, dau curs invitaţiei Mihaelei Mafteivici Patrascanovici di Toscana. Adică voi vorbi puţin despre cărţile care m-au influenţat într-un fel sau altul.

Una dintre primele poveşti pe care le-am citit cu proprii-mi ochi (mai târziu mi-am dat seama de ce părinţii nu mi-au citit-o niciodată) a fost Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Pentru că am fost intrigată de finalul său trist, în fiecare vacanţă de vară alocam o zi recitirii respectivei poveşti (probabil şi din speranţa stupidă că se va fi schimbat ceva între timp).

Apoi au urmat Cei trei muşchetari, Tom Sawyer, Huckleberry Finn şi astfel ajunsesem un mare fan al lui Alexandre Dumas-tatăl şi Mark Twain, ai căror eroi au fost interpretaţi fără deosebire în joaca mea. La insistenţele mamei am pus mâna şi pe Comoara din insulă, din care memorasem cântecele piraţilor pentru a le cânta pe afară cu ceilalţi copii, când ne jucam de-a marinarii. Spre marea mea dezamăgire cu toţii s-au arătat sceptici în faţa înţelepciunii lui Robert Louis Stevenson, aşa că a trebuit să ţin mulţi ani pentru mine:

Cinşpe’ inşi pe lada lui,
Io-ho-ho, io-ho-ho,
Lada căpitanului
Io-ho-ho, io-ho-ho,
Beţi căci căpitanu-i mort
Io-ho-ho, io-ho-ho,
Şi vă duce dracu-n port.

… Cam până când am descoperit că există Pirate Metal… Aarrgghh :))

Legendele Olimpului, pe cât de nesuferite mi-au fost când învăţătoarea ni le-a recomandat ca lectură de vacanţă, pe atât de mult m-au fascinat când am început să le citesc. Ţin minte că la început mi-a plăcut partea dedicată zeilor, iar cea despre eroi m-a cam scos din sărite, însă la scurtă vreme mi-a picat în mână o carte despre Ulise şi odiseea sa (nu, nu Odiseea lui Homer care este versificată, deci imposibil să mă atragă), astfel încât am recitit Eroii şi m-am declarat cea mai mare admiratoare a lui Ulise.

Spre sfârşit de generală citisem deja toate romanele şi povestirile lui Liviu Rebreanu pe care le găsisem în biblioteca părinţilor şi, după ce devorasem Marile speranţe şi Oliver Twist, mă pregăteam să iau cu asalt şi alte biblioteci, mai bogate în Charles Dickens.

La liceu am descoperit rând pe rând: Pe culmile disperării, prin care Cioran şi-a atras simpartia mea adolescentină; Fraţii Karamazov şi Maestrul şi Margareta care mi-au dat ghes să aprofundez literatura răsă; Simfonia Fantastică a lui Cezar Petrescu, pe care am îndrăgit-o pentru fazele cu musca şi telefonul, în care m-am regăsit fără prea mare dificultate, pe mine; Toamna patriarhului şi Un veac de singurătate care mi-au deschis apetitul pentru scriitura latino-americană; Procesul şi Castelul care mi-a deschis noi pesrpective asupra a ceea ce se află dincolo de obscur, de neînţeles. Însă revelaţia mi-a fost oferită de singura carte de care mă leagă un minunat şir de coincidenţe: Golemul lui Gustav Meyrink. 

Apoi i-am descoperit pe Mika Waltari, Herman Hesse, Graham Greene, Isaac Asimov şi Franck Herbert. Pe unii dintre ei, dimpreună cu romanele lor care mi-au plăcut cel mai mult i-am enumerat acum mai bine de un an aici, însă cum între timp lista de lecturi s-a îmbogăţit, o să mai adaug la ea Bestiarul lui Julio Cortazar, Discipolul lui Iris Murdoch şi Viaţa pe un peron a lui Octavian Paler.

Cu siguranţă mai sunt câteva zeci de cărţi cărora le-am făcut nedreptatea de a nu le fi amintit, deşi poate că ar fi meritat-o mai mult decât altele. Îmi rezerv totuşi dreptul de a alcătui cândva o erată care să-mi mai lustruiască firma.

Până una alta, iată şi nominalizările: Ana, Delta, Cami, Doulfe, ggl şi cine mai are chef de scris despre cărţi.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


12 thoughts on “Leapşa cărţilor de la căpătâi

  1. mihaeladitoscamna

    valeu,da’ pi habarnam nu l-ai citit maica?sau uitasi?eu uitai sa il pun pe lista mea,de fapt am uitat o gramada de exemplu de cortazar :( vreau si io cartea lu’meyrink.asa in rest foarte frumoase cartisoare :D ah,mie mi-a placut si ”decameronul” desi cand o luai de la biblioteca vazand-o asa mareata imi era frica sa si o deschid.dar pe urma am ras mai mereu :)

  2. Ihrielle Post author

    @M: Ba l-am citit și îndrăgit pe Habarnam, dar am uitat de el (na, că nu-s singura :P), apoi mai era o carte cu basme de prin toată lumea precum și povestioarele cu Afanti care conțineau o grămadă de pilde. Multă vreme a mai trecut de atunci.
    Nu ai cartea lui Meyrink la bibliotecă?

    @C: Eh… și eu

  3. ggl

    Vezi că io-s cam naşpa cu lepşele. Adică nu le iau şi nu le dau mai departe. Da de scris, scriu despre cărţi când mi se pare că are sens. Numai că am senzaţia că nu prea citeşte nimeni articolele respective. Pentru cel cu Picnicul mi-a luat cam o lună să mă documentez şi să-l scriu.

    Nu ştiam că Running Wild e Pirate Metal şi m-am amuzat copios pe tema asta. Ar trebui să-i zică epic metal sau ceva de genul, că sunt unii cu Lord of the Rings (Summoning, Artrosis, Blind Guardian, etc.), mulţi alţii cu zei germanici, alţii cu necuratu, alţii cu cele sfinte, etc. Fiecare cu fantezia lor preferată.

    Şi acuma cireaşa de pe tort: o fotografie de la un concert Negură Bunget a câştigat la tema Cadrane sfinte a concursului Vacanţe şi călătorii. Minunat.

  4. Ihrielle Post author

    Eh, nu mă supăr. Decât poate că m-ai băgat, pe nedrept zic eu, în categoria “nimeni nu prea” :))

    Încadrarea Running Wild este făcută probabil pe principiul: dacă ai un cântec denumit generic Pirate Song atunci cu siguranţă cânţi pirate metal =)). Mă gândesc că Simon&Garfunkel cântau un fel de silence folk rock.

    “Negură Bunget a câştigat la tema Cadrane sfinte a concursului Vacanţe şi călătorii” – nu am decât un cuvânt pentru asta: epic :)). Şi a câştigat şi marele premiu.

  5. Pingback: Midian » cartile vietii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php