Lecturi de noiembrie 2012
Multe cărţi de citit, puţin timp la dispoziţie.
The Hunger Games (The Hunger Games #1) – Suzanne Collins
Îmi plac foarte mult distopiile şi, în ciuda faptului că nu pot pune acest roman în top 3 distopii preferate (1984, Minunata lume nouă şi Noi), pot spune că ideea de la care porneşte este una foarte inteligentă şi originală. Nu mai intru în amănunte, cu siguranţă aţi văzut măcar filmul (mie nu mi-a plăcut) sau aţi auzit povestindu-se despre el. 4/5 stele
Catching Fire (The Hunger Games #2) – Suzanne Collins
Acţiunea a început să devină foarte previzibilă, iar Katniss de-a dreptul enervantă prin oscilaţiile ei sentimentale. Din păcate pentru mine şi curiozitatea mea literară, bănuiam ce nouă regulă vor adăuga în cea de-a 75-a ediţia a jocurilor şi prevedeam cam în ce direcţie vor merge lucrurile până la final. 3/5 stele
Mockingjay (The Hunger Games #3) – Suzanne Collins
90% din cea de-a treia parte mi s-a părut de umplutură şi, sinceră să fiu, chiar mă aşteptam la finalul respectiv. Nu m-a surprins cu nimic, ba chiar aş putea spune că m-a dezamăgit şi că ultima parte a trilogiei este u fel de “s-a înecat ca ţiganul la mal”. 3/5 stele
Starlady / Fast friend – George R R Martin
Cu toţii ştim ce l-a făcut pe Martin o celebritate a literatury fantasy. Din păcate, capodopera sa, ASOIF, eclipsează toate scrierile sale, inclusiv pe cele SF. Da, este cazul şi celor două povestiri de faţă, însă nu cred că este vreun motiv de regret.
Starlady este cu adevărat plictisitoare. M-am gândit de mai multe ori şi de fiecare dată am ajuns la aceeaşi concluzie, aşa că v-o spun şi vouă: dacă aş fi avut vreodată interesul de a scrie o povestire SF cu peşti şi prostituate, atunci ar fi ieşit ceva asemănător cu Starlady. Serios, povestirea asta nu are nimic deosebit în ea, poate doar câteva elemente de jargon mai greu de urmărit.
Fast friend nici nu m-a plictisit, nici nu m-a enervat, nici n-a reuşit să-mi smulgă vreo reacţie (ceea ce, din punctul meu de vedere, este destul de grav).
Nu credeam că se va întâmpla asta vreodată, dar Martin primeşte 2/5 stele.
Eragon – Cristopher Paolini
Părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte acest roman care, să nu uităm, a fost scris la o vârstă fragedă. Zic asta pentru că am convingerea că puţini sunt cei care la nouăsprezece ani pot termina un roman fantasy original, mai ales când sunt atâtea lucrări reuşite care te pot influenţa fără să îţi dai seama. Iar la vârsta aia eşti influenţabil. Poate chiar şi mai târziu. Să zicem că Paolini are circumstanţe atenuante :).
Mi-a plăcut în mod deosebit relaţia dintre Eragon şi Saphira; foarte puternică şi sensibilă, ceea ce mi s-a părut că pune ideea de dragon într-o nouă lumină. Ce-i drept, nu ştiu foarte multe despre aceste creaturi mitologice şi nici nu mă dau în vânt după poveştile în care apar, deci este foarte posibil ca şi această idee să fi fost imprumutată de undeva. Oricum, acesta a fost singurul motiv pentru care m-am ambiţionat să citesc romanul cap-coadă deşi aveam altceva mai bun de făcut la vremea respectivă.
Pentru că nu a fost chiar aşa de rău precum pare (am citit romane mult mai stângace scrise de autori mult mai experimentaţi), dar totuşi destul de plat, primeşte 2/5 stele
- Un peşte pentru Spuf
- Ce ne mai expiră 1
Şi O. a citit The Hunger Games şi tot vrea să mă facă să ne uitîm la film. Filmul mi se pare o porcărie tipic Hollywoodiană, o pierdere de vreme. Plus că e şi cu violenţă. Cică competiţie pe viaţă şi pe moarte, give me a break.
Daca as fi vazut filmul fara sa fi citit cartea intainte mi s-ar fi parut o porcarie, asa mi s-a parut doar de rahat :))
nici mie nu mi-a placut ultima parte de la hunger games
WTF, există mai multe părţi?!
yup, este o trilogie… că tot se poartă