Mâţa din tomberonul 5 (nr.23, martie 2011)
Pentru numărul de astăzi visam să ne pozeze o mâță belgiană, dar nu ne-a surâs norocul ca vreo astfel de felină să ne taie calea în nici unul dintre cele patru cinci orașe care au făcut (mai mult sau mai puțin) obiectul ultimelor două povestiri. Așa că o să ne punem pofta-n cui (deși supermarket-urile flamande nu duceau lipsa de mâncare pisicească) și o să revenim la ale noastre.
Cu Ica, „soră” a junelui Vasile, pe care deja ați avut cinstea de a-l vedea într-unul din mai vechile numere ale umilului nostru Mâțoid.
P.S.: Amândoi sunt crescuți sub atenta pază a lui Arici Pogonescu și a lui Betty, cea de-a treia pisică a casei.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
Ce frumuşaţă!
Câtă seriozitate!
Mie imi pare cam suparata in poza 🙂
amandoua aveti dreptate … e foarte serioasa , cat m-am chinuit n-a schitat un zamnet .. gandesc ca-i si un pic suparata – nu suporta aparatul de filmat :))… fite fite fite ( ce ti-e si cu neamul asta pisicesc )
Mda şi mie mi se pare cam supărată. But maybe she’s just bored.
… Vorba bunică-mii “lasă, că nu plăteşte niciun bir” :))