Mască după mască
Dacă îţi vei dezbrăca masca de ignoranţă oare ce m-ai lăsa să privesc? Ar fi un chip sau doar o alta masca? Sau poate ca nu va mai fi nimic. Nimic mai mult decat un transparent nemarginit; un filtru de imagine prin care realitatea isi schimba proprietatile.
Stai! Păstrează-ţi masca! Pe noi nu ne interesează faptele ci plăcerea pe care o regăsim în speculaţii izolate într-un spaţiu conceptual. Nu vrem să te vedem altfel decât în ipostaza cu care ne-ai obişnuit; fie şi numai pentru a te critica. O, nu vrem să-ţi distrugem nici aura mesianică şi nici coarnele de ţap ispăşitor. Ia loc, deci, şi păstrează de partea ta tăcerea în timp ce noi ne vom dovedi măiestria de a-ţi modela chipul după regulile unei estetici arbitrare.
Exact ca atunci când decojeşti ceapa: la început trebuie îndepărtat acel înveliş uscat, de culoare arămie, plin de pământ uscat. Asculţi foşnetul foilor nefolositoare căzând pe podea în timp ce dezveleşti cel de-al doilea strat. Acesta este aproape alb, cu câteva nervuri verzi dispuse longitudinal, însă mult mai gros şi tare. Cu ceva eforturi reușești să-l îndepărtezi, însă reacția sa defensivă nu poate decât să te facă să plângi. O arunci la gunoi și repeți întocmai aceleași gesturi până când în mâini nu-ți mai rămâne decât un nucleu alb, minuscul.
Este atât de mic încât nu-l poți mesteca. Eziți dacă să-l păstrezi sau să-i rezervi aceeași soartă ca și protectorilor săi. Într-un final decizi că este suficient pentru a-ți potoli foamea. Îl înghiți pe nemestecate.
Însă nu te-ai săturat. Ai aruncat prea mult.
Oamenii sunt ca ceapa: nu poţi şti cu certitudine câte foi mai ai de îndepărtat pentru a ajunge la cele ingerabile, nici măcar atunci când te fac să lăcrimezi. Sau poate tocmai de-aia.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
pacat ca nu am si aici buton de “like” 🙂
Stai ca pun link pe feisbuc 😛
si textul cu italic si mai ales treaba cu ceapa si foile imi suna f.f. cunoscute si nu stiu de unde! or’ o fi o senzatie de “deja vu”? 😀
😕 Sugerezi ca am inceput sa ma repet sau ca m-am “inspirat” de undeva?
Nu, chiar imi suna f.f. cunoscute! Strange, I think I’m goin’ crazy! :))
Inainte sa adaugi alte cuvinte ingrijoratoare: te-ai gandit ca este o sansa (infima, dar exista) ca eu sa citesc gandurile oamenilor? 😛
De fapt, aceste teme sunt vechi de cand lumea si nu am pretentia de a le fi ouat eu pentru prima data. Chiar daca nu tin minte sa le fi citit sau auzit pe undeva. Oi avea eu memoria mai scurta…
Anyway, daca gasesti “sursa” neaparat sa-mi dai de stire 🙂
pe mine m-a intrigat mai mult statuia – cu cat o privesc mai mult, cu atat se adauga intrebari. vad ca sta pe un soclu in forma triunghiulara 😀
C, tu erai crazy demult, stai linistit :p
Postul a fost special facut pentru a o pune in valoare (se vede ca nu ai vazut albumul cu pozele din Oradea :P)