Mâţa din tomberonul 5 (nr.7, august 2010)
Zilele trecute am asistat fără să vreau la o conversaţie dintre două domnişoare care şi-au pus în minte să îmi promoveze talentul literar. Despre ce este vorba nu vă pot spune încă, însă este musai să aflaţi că am lăcrimat un pic când le-am auzit cât de frumos vorbeau despre mine. “Mâţişoară”… Îmi place aşa; parcă nici să zgârii nu-mi mai vine.
Ah, da. Uitasem esenţialul: astăzi o avem cu noi pe vecina de la subsol care nu şi-a tras prea bine pe ochi vălul Mayei, cel fermecat.
Iniţial considerată duşman de moarte – mirosul ei impregnat pe mâinile colegei de cameră mă scotea pur şi simplu din mâţi – am ajuns ca astăzi să o îndrăgesc. Nimic nu îi poate egala prezenţa în faţa blocului, tăvălindu-se prin iarbă, pândind păsărelele sau jucându-se cu chiştoacele aruncate de la etaj… Aşa cum nimic nu poate egala bucuria celor cărora le iese zi de zi în cale ca pentru a le vesti că se află pe tărâmul cu pisici.
- Vocabular: Joaca de-a mâţa I
- Mici bestii și bucăți cortazare
superba matza, si are ochii de culori diferite, am pozat si eu una asa, sa ti-o arat candva 🙂
Ba chiar are ceva boală la ochi, dar poţi să-i spui şi culoare 😛
Haios matzoidu’ despre care este vorba in postul tau. Pacat ca saracu’ are o problema la unul dintre ochi, vre-o forma de glaucom sau ceva asemanator, eh.
PS: Mult succes cu articolul! Abia asteot sa-l citesc. 😛
Dacă era sănătos tun se mai uita careva la el?
P.S. Mâţam. Sper să nu dezamăgesc pe nimeni 😀
Pai se uita cum sa nu se uite, nu vezi ce matzoid haios e?
PS:Ei… n-ai sa dezamagesti, te stiu euuu. 😛
Hehe, este un mâios (care stârneşte hazul, haios) şi miaună de-ţi vine să faci ce-au făcut şi dacii acum aproape 2000 de ani
P.S.: Fie precum spui tu. Voi muşca şi zgâria pe săturate 😀