Mâţa din tomberonul 5 (nr.20, februarie 2011)

Dragii mâței,

Sunt vreo trei săptămâni de când motanul Griska (sau Grișca să fie oare?) așteaptă cu nerăbdare să-și guste celebritatea îndelung promisă. E drept că eu nu am ca scuză pentru tergiversarea acestei chestiuni – alta decât indolența-mi felină – și  simpaticul motan nu are nicio vină. Așa că a venit vremea să-mi repar nedreptatea, oferindu-i lui Grișka (sau Grisca să fie oare?) faima și lui ggl recunoștința de a ni-l fi făcut cunoscut, în poze și cuvinte deopotrivă.

Griska, motanul nostru de la firmă.

E motan de țară, scandalagiu, bandit și oportunist. Prinde șoareci de pe camp (nu din depozit) și-i mănâncă afară pe prag.

În rest face scandal, stă în picioarele oamenilor, se freacă de toată lumea, doarme prin firmă sau, dacă e închis în depozit, pe rezervorul cazanului.

Săptămâna cealaltă [NA: asta fiind acum vreo lună] și-a pârlit puțin blana pentru că s-a frecat de hornul aproape incandescent al cazanului (se vede în imaginea următoare, pe partea stângă spre fund).

 

Later update: pe motan îl cheamă Grişa 🙂

E tinerel, are sub un an. Parcă din noiembrie îl avem. L-am importat din satul vecin de la un profesor de română.

© Gelu Lupaș

Eh, zice colega mea de apartament, să tot muncești cot la cot cu motanii…

Mâţă afurisită, născută pentru a supune oamenii torturilor mâţeşti. De mai bine de 5 ani trăieşte printre bipezi cu gândul de a le face zile negre. De cele mai multe ori, reuşeşte.
Cunoscută sub numele de: Bestia, Drac, Sătănilă, Sarsailă, Drăcilă Berbeleac.

Kirb.zât – who has written posts on Kirb's Crib.


5 thoughts on “Mâţa din tomberonul 5 (nr.20, februarie 2011)

  1. mihaeladitoscana

    ce frumos e!eu ma inmoi mereu cand vad pisici din astia asa chipesi 😳 acuma nu stiu daca e vorba despre acelasi ggl ce l-am cunoscut eu asta vara in cluj,dar as vrea sa ii zic ggl-ului cu griska ca il invidiez la culme.e un an intreg ca eu caut o pisica alba sau macar cu ceva pete pe ici pe colo si nu gasesc.ggl,de ce nu-l iei acasa la tine?sunt sigura ca ati fi foarte buni prieteni 🙂

  2. mihaeladitoscana

    e frumos si asta negru.ei,mai toate pisicile sunt sclifosite la mancare.povestea lui igor oricum e superba 🙂 si fotografiile sunt minunate.ei,sa-ti traiasca si igor si sa-i dai un pupic intre urechiuse.

  3. Teodora

    Pfui, ce frumuseţe de Grişă!!!
    Îmi place epitetul de “bandit”!

    Mă-ndrăgostisem şi eu la un moment dat de-o pisică de firmă. Îi zic lui R.: “E cam slabă, aş lua-o la noi.”
    “S-o ţii toată ziua închisă-n apartament, după ce-a zburdat atâţia ani liberă?”
    “Mda… Dar…”
    “Auzi? Tu ce-ai prefera? Să fii grasă şi închisă-n casă? Sau liberă şi slabă?”

    Hmmm… (m-am scărpinat io-n creştetul capului)

  4. Ihrielle

    Eh, nu-i chiar asa. Viata de “pisica de strada” nu este tocmai blanda, asa se face ca multe dintre ele sfarsesc in niste moduri pe care mai bine nu le-as pomeni. Ideala este, bineinteles, o casa inconjurata de o curte mare, in care sa poata zburda nestingherita.
    Dar daca nu se poate, ma gandesc ca unora le-ar fi mai bine inchise in casa decat mutilate de cine stie ce cretini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php