Memoriile lecitinei: după doi ani

“Nimic nu este întâmplător”? Probabil.

Dimineaţa, începută în mod bizar pe mieunatul Pisicii electrice de mari dimensiuni, mi-a evocat subit anul de graţie 2007. De ce tocmai 2007 şi nu 2001 sau 2002 (chiar, oare ce faceam atunci?). Nu pentru că încă mai credeam şi spuneam ca am 21 de ani când, de fapt, mă zbăteam lipsită de speranţă între 22 şi 23, prinsă între două pale ale elicei care nu cunoşte decât un sens de rotaţie – înainte. Nu pentru că am bifat mai multe jaloane decât ar fi fost necesar pentru a transforma un banal an într-unul memorabil. Nu pentru că au trecut aproximativ doi ani de când s-au întâmplat multe lucruri despre care aş putea scrie în continuare…

Cu toate acestea, astăzi nu voi aminti decât de aniversarea a doi ani de când am luat sub provizorie stăpânire stabilimentul în care zi de zi se coc la foc mic mii de vise, visuri şi buhe… Doi ani de când, pentru mine, liftul se opreşte la ultimul etaj; doi ani de când văd doar cerul în timp ce stau întinsă pe patul meu; doi ani de când există un loc în Prustan unde mă simt “acasă”.

Poate că ar trebui să mai treacă încă doi pentru a seca de energie locul acesta, dar intuiţia mea (poate şi a unora dintre voi) îmi spune că nu voi apuca decembrie 2011 aici, pentru a avea confirmarea acestei presupuneri. Presimţiri morbide? Nici vorbă. Mai degrabă vechi planuri de viitor care şi-au reînceput dansul drăcesc… tocmai astăzi, când mi-am amintit că 2007 putea fi oricum altcumva decât a fost, pentru că atunci puteam impacheta bagaje imaginare… ca şi acum, de altfel.

Voi ce vă mai amintiţi din 2007?

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


18 thoughts on “Memoriile lecitinei: după doi ani

  1. anna

    2007? banal, tocmai imi dadeam seama ca viata asa cum era ea atunci era compromisa si ca trebuie sa o incep altfel 🙂

    paris skies e si favorita mea, great taste 🙂

  2. Raposatul

    In 2007 spoofam IP-urile din subnetul retelei de cartier de atunci: e-vulva, sau evolva – cam asa ceva, ca reactie la limitarile absurde de bandwidth pe care le impuneau.

    Intre timp m-am mutat la un provider adevarat si m-am axat cu ocazia asta pe chestiuni ceva mai constructive.

    (NOT :D)

  3. danutz

    @ihriel: copii suntem toata viata daca vrem.
    oricum 2007 a fost freiburg dupa masina mea actuala, munntenegru cu skiatul, budapesta cu o conferinta tinereasca, cracovia cu bautul, varsovia cu o conferinta serioasa, praga cu fumatul, udine dupa prietena… best year ever…

  4. Ihriel

    Danutz, ai fost la Cracovia (te invidiez sincer:P).
    Desi am avut alte experiente in 2007 mai putin distractive dar cu puternice valente transformatoare, subscriu la afirmatia ta: 2007 a fost cel mai bun an… deocamdata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php