Mici bestii și bucăți cortazare

Gata. Am făcut şi eu cunoştinţă cu domnul Cortazar şi m-am înviorat cu cele opt povestiri bestiale din Bestiar. Mi-au plăcut, fireşte. Ba chiar mai mult decât este permis, ceea ce-mi gâdilă mai vechile afinități pentru autorii sud-americani.
Dar cel mai mult m-a surprins comentariul lui Marquez, plasat pe coperta a patra:

Julio Cortazar este un scriitor aşa cum mi-aş fi dorit eu să ajung când aveam să fiu cu adevărat “mare”

Foarte probabil, sensul era altul, însă privită din perspectiva unui copil care visează să scrie poveşti, această afirmație nu poate fi decât o mărturie a legitimităţii unui vis. Prin raportare la universul său multe scenarii devin nu doar perfect posibile, ci chiar de preferat oricărei alte realități… uneori.

1984 a fost un an al straniilor coincidențe. În așteptarea sa sau poate tocmai pentru a-l împiedica să se întâmple, s-au scris romane (omisiune intenționată a ecranizării) și s-au compus versuri cu muzici care să-i poate numele. Mai târziu, când i-a venit vremea, oamenii au găsit de cuviință să-și continue firul gândurilor, născându-se și murind ca și până atunci. Atunci i s-a părut nimerit și lui Cortazar să renunțe la scris; definitiv, din păcate. Întâmplându-se aceasta cu doar câteva luni înainte de nașterea mea, nu mi s-a părut mai puțin nimerit să cred că poate o fărâmă din universul său a călătorit până la malul Mării Negre și s-a așezat în palmele unui prunc.

Iar de nu a fost întocmai, atunci de vină nu poate fi decât legenda. Cea care spunea că înainte de a muri, Cortazar și-a dat seama că universul său nu „are voie să moară o dată cu el” (eram de față, exact așa s-a exprimat).  Pentru a fi sigur că acesta îi va supraviețui, l-a luat și l-a sfâșiat dintr-o suflare chiar sub ochii noștri. Apoi a luat bucățile răspândite peste tot, de jur împrejurul nostru, le-a cusut pe cele mai fragile și când a hotărât că sunt în sfârșit pregătite, s-a dat un pas mai în spate și le-a aruncat peste umărul stâng. „Zburați printre oameni, găsiți ochi nealterați și cuibăriți-vă în gândul lor”, a mai apucat el să le strige înainte ca ele să se facă nevăzute ca niște păsări viclene.

Poate că nu mă credeți, dar eu vă spun întocmai ce am visat.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “Mici bestii și bucăți cortazare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php