Mici consideraţiuni asupra naturii umane… în general

Deşi astăzi nu sunt aici, scriind asta (aşadar nu sunt nici suparata nici nervoasa, ci probabil că mă bucur din plin de binemeritata vacanţă), lucrurile care mă scot din minţi rămân aceleaşi, aşteptând cu nerabdare să revin.

Cel mai proeminent dintre ele este de fapt un cuvânt care, alături de “trebuie“, m-a urmărit încă din copilărie. “Nu” este el, deşi generic i se spune “da”, “poate”, “probabil”, “sigur”… Tendinţa generalizată, din considerente estetice sau morale, este să-l cenzuram, să-l folosim într-o variantă îndulcită de bunul-simţ şi temerile fiecăruia, să răspundem afirmativ atunci când se aşteaptă asta de la noi, deşi ceea ce simţim, gândim şi credem este tocmai pe dos. Cu alte cuvinte, ne prefacem, creăm legături iluzorii, complicăm lucrurile simple când ar fi foarte uşor să spunem pur şi simplu “NU!”.

Dar “nu” este uşor de folosit doar când acuzăm şi când ne scuzăm, nicidecum atunci când ni se cere un răspuns… pentru că avem o imagine de apărat: cea a inchizitorului sau cea a victimei, o mască prin care să emanam calităţi şi nu slăbiciuni.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php