Momente din istoria clandestinităţii: Fumatul

Când m-am apucat prima dată de fumat, în urmă cu 7 ani, o bună perioadă de timp am ascuns această nouă pasiune atât familiei cât şi cunoscuţilor care dezvoltaseră o reticenţă faţă de fumat. Ulterior, am simţit nevoia să  nu mă mai ascund şi astfel în timpul facultăţii am ajuns să fiu, în mod oficial, fumătoare… în afara casei. Spun asta pentru că, foarte mulţi ani am evitat să le spun părinţilor că fumez şi încă mă mai intreb ce anume m-a determinat să umblu cu ascunzişuri de vreme ce: tata fumează… mult iar mama fumează ocazional (aşadar, două exemple negative).

Oare nu le-am zis pentru că ştiam că mă pot lasa de fumat? Sau mă pot lăsa de fumat tocmai pentru că ei nu ştiu? Sau nu cumva, tocmai pentru că m-am decis să le zic am ales să nu mă las? … de momentul meu de clandestinitate.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php