Mystery Express: Verdict Crimă

Mystery Express este unul dintre cele două boardgames pe care le-am primit cadou de ziua mea (celălalt este Dominion). Nu v-am povestit nimic despre el până acum pentru că am aşteptat cu nerăbdare să-l testez şi să aflu dacă este într-atât de captivant cum anunţa descrierea.

Şi pentru că tot am pomenit despre descriere, o să fac un mic rezumat al acesteia. Mystery Express este un joc de deducţie, în care jucătorii trebuie să identifice particularităţile crimei comise în Orient Express: criminalul (Suspect), mobilul (Motive), arma folosită (Modus Operandi), locul (Location) şi ora  faptei. Pentru a -şi putea duce la sfârşit misiunea, fiecare dintre jucători va intra în pielea unuia dintre cele cinci personaje care investighează crima şi va încerca, pe parcursul celor 6 runde care despart Paris de Istanbul, să adune cât mai multe indicii. La final, jucătorul care identifică în mod corect toate cele cinci variabile ale crimei (sau pe cele mai multe dintre acestea), este declarat câştigător.

Înainte de a trece la descrierea experienţelor pe care le-am avut cu Mystery Express, o să mai fac o singură precizare, cu privire la modul în care se stabilesc cele cinci variabile ale crimei pe care jucătorii trebuie să le identifice. Acesta este primul aspect de care toţi partenerii mei de joc s-au arătat interesaţi încă de când au aflat că trebuie s de elucidaeze o crimă.
• În primul rând, criminalul nu este unul dintre jucători (da, ştiu, dezamăgire, lacrimi, dramă feroviară), ci unul dintre ceilalţi “călători”, ale căror nume şi portrete se regăsesc în dublu exemplar pe cartonaşele verzi din categoria Suspect.
•  În al doilea rând, nu ştim cine este victima şi nici nu ne interesează (al doilea rând de lacrimi); noi vrem să aflam răspunsul la clasicele: cine, cum, când, unde şi de ce.
•  În al treilea rând, detaliile crimei nu sunt predefinite, ci randomizate şi cu şanse destul de mici de a se repeta întocmai de la un joc la altul. Altfel Mystery Express ar fi de unică folosinţă, ceea ce ar fi stupid.

Acum că am lămurit unele lucruri legate de înţelegerea jocului, o să vă povestesc ce aspecte semnificative am identifcat în cele două runde de joc şi una de test pe care le-am desfăşurat.
•  Identificarea orei la care a avut crima este unul dintre cele mai afurisite lucruri. În primul rând, spre deosebire de celelalte coordonate ale crimei, care se regăsesc în dublu exemplar, cărţile de timp se regăsesc în triplu exemplar şi reprezintă opt ore diferite (deci 24 cu totul). Mai mult, se joacă toate cărţile de timp, indiferent dacă sunt 3,4 sau 5 jucători (în cazul celorlalte categorii, numărul de seturi variază  în funcţie de numărul de participanţi). Şi de parcă toate acestea nu ar fi fost suficiente, cărţile de timp se joacă diferit de celelalte: nu sunt împărţite jucătorilor şi nici nu pot fi desfăşurate acţiuni care să ducă la dezvăluirea lor, ci doar sunt “fluturate” prin faţa ochilor de trei ori în timpul jocului. Atât. În versiunea pilot am încercat să aflam ora crimei respectând cele trei moduri diferite de expunere a cărţilor, însă nu ne-a ieşit mare lucru, ba ne-am mai şi enervat că nu ne iese. Aşa că am luat hotărârea de a elimina de tot variabila timp din obiectivul jocului, ceea ce ne-a îmbunătăţit nu numai rezultatele, ci şi moralul. Nu este prea frumos să trişăm astfel, însă vă sfătuiesc şi pe voi să-o faceţi, mai ales dacă sunteţi începători şi vreţi să evitaţi riscul de a vi se “lua” de joc încă de la prima încercare.

• Cu cât sunteţi mai mulţi, cu atât jocul este mai palpitant şi pare să se “aşeze” mai bine. Pilotul l-am jucat în trei (eu, Delta şi Kirb pe post de “mână moartă”) şi, aşa cum spuneam mai devreme, ne-a mâncat zilele. La primul joc adevărat, Kirb a fost înlocuit de un jucător în carne şi oase (vară-mea). Am fost surprinşi că constatăm cât de captivant este de fapt, iar Delta, foarte dezamăgit după pilot, era deja cel mai entuziasmat (de înţeles, dacă ne gândim că el a fost şi autorul cadoului). În patru, treaba devine mult mai serioasă, cărţile din mână se termină mai repede, numărul de “indicii” pe baza cărora care trebuie să faci deducţii, creşte şi el. Rămâne de văzut cum se desfăşoară în versiune completă.

• Cartonaşele sunt deosebit de utile pentru a lua notiţe în timpul jocului, însă abuzul de notiţe fără temei vă poate duce pe piste greşite. Ca sfat, este bine să ţineţi evidenţa cărţilor pe care le primiţi şi le daţi mai departe (notând şi expeditorul sau destinatarul).

Sunt sigură că am uitat să spun multe lucruri despre Mystery Express dar, dacă v-am captat atenţia cu acest joc, sper să mă ajutaţi voi să mi le amintesc.

Iar la final, un videoclip care explică mult mai bine decat mine cum se joacă Mystery Express.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


6 thoughts on “Mystery Express: Verdict Crimă

  1. Moshu

    Aaaa… nu e oarecum asemănător cu Clue? MI-a plăcut mult Clue deși nu l-am jucat mult live, mai mult pe computer.

    Deocamdată suntem încă în pasa Catan cu cărți 😀 E mult mai addictive decât varianta board, mai ales că setup-ul e mult mai comod.

  2. Ihrielle Post author

    Clue nu am jucat, dar am mai întâlnit cazuri în care cele două jocuri erau comparate (iar Mystery Express era considerat mai captivant). Pe ce site joci Clue?

    Catan cu cărţi este pe lista de cumărături pentru Crăciun :D. Până acum m-am delectat (a se citi am jucat în disperare) cu varianta board şi online.

    Aşa… acum să spui ce alte jocuri recomanzi că vreau să dau şi o fugă pe la Tabiet în vacanţă 😀

  3. Moshu

    Nu știu dacă există Clue online, eu îl joc instalat. Pot să îți dau pe privat progrămelul, mie mi se pare reușit.

    Alte jocuri în afară de Catan… am încercat Carcassonne dar nu m-a prins. În schimb îmi plac mult Saboteur și Dixit. Saboteur cred că e mai cunoscut, e cu pitici buni și pitici sabotori 🙂 Ușor de jucat, că e cu cărți, fără tablă, și se poate juca în mulți. Cât despre Dixit, e frumos că se adresează laturii poetice din fiecare 😀 La http://cutia.ro/Board-Games/Dixit.html sunt detalii si imagini, cărțile sunt super desenate. Văd că a apărut și expansion, cu mai multe cărți.

    Mai avem și Agricola de vreo doi ani dar încă nu am avut curaj să citim manualul, pare infernal de complicat.

  4. Ihrielle Post author

    Carcassone am vrut sa joc dar nu le-a placut oamenilor, asa ca am renuntat. De Dixit si Saboteur stiam si mi-am propus sa le incerc cand oi mai trece pe la Tabiet.
    Agricola nu am apucat sa joc desi mi-ar fi placut.

  5. ggl

    6 nimmt! mi s-a părul de departe cel mai fain joc de cărţi, în special în varianta pentru profesionişti (se joacă cu aceleaşi cărţi, reguli puţin diferite). În principiu e joc de atenţie dar ajută şi puţină strategie. Şi Carcassone am jucat şi încă alte câteva la Spieleabend.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php