Neam de papagali

Nu ştiu prin ce forţă a întâmplării mi-am amintit tocmai astăzi de solemnul moment în care, în sânul familiei A. s-a hotărât introducerea în peisaj a unui companion pentru odraslă (vă gândeaţi la frăţiori şi surioare, nu? nici ai mei). Astfel am ajuns în ipostaza în care a trebuit să-mi aleg tovaraşul de joacă, nu fără a ezita exasperant de mult între multiplele alternative pe care le aveam la dispoziţie: în cuştile supradimenionate, peruşii erau atât de mulţi încât îmi era imposibil să-mi concentrez atenţia asupra unuia dintre ei fără ca aceasta să-mi fie distrasă de toţi ceilalţi la un loc.
În toată această aglomeraţie de papagali care zburătăceau în toate părţile, privirile mi s-au oprit asupra unui ghem de un turcoaz absolut fascinant care m-a determinat să exclam entuziastă: “Pe ăsta îl vreau!”. Însă bucuria mi-a fost brusc întreruptă de crescatorul lor care m-a lămurit pe loc că papagalul pe care îl alesesem este nu doar foarte bătrân, dar şi strămoşul conservat al celor mai multe dintre păsările închise în colivii; deci imposibil de avut. Astfel m-am procopsit cu un exemplar verde cu galben, mult mai tânăr şi mai zglobiu, de sex neprecizat, care a sucombat la scurt timp, spre marea mea dezamăgire.

Adăugat mai târziu: Nu vă faceţi griji deoarece pasărea cu pricina a fost cu succes înlocuită de una similară în toate cele (numai ca mult mai grasă şi mai leneşă), la care s-au adaugat, în timp, cel puţin alte patru zburătoare. Această întâmplare tragică în aparenţă, a fost de fapt, benefică imaginaţiei care, odată solicitată, m-a ajutat să scornesc şi alte nume de păsări (găini, porumbei şi, în ultima vreme, peruşi) în afara celor din familia onomastică a lui Atila (după interpretările greşite ale rudelor): Ati, Atina, Atiţa, Atienguţa.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php