Nici nu mai sunt cum erau odată: bancomatele
Iubeşte-ţi bancomatul ca pe propriul card, îmi suflă pe lângă urechi un vânticel proaspăt de primăvară, prins într-o îndepartată memorie auditivă încă de dinainte să înceapa ploaia de duminică.
Iubeşte-ţi timpul liber şi pielea uscată şi umbrela şubredă şi ghetele bete deja îmi fâlfâia în jurul capului o aură de fluturi din aceia de se lipsesc de farurile maşinilor noaptea.
Cum sunt o fiinţă deosebit de iubitoare (în special de mine însămi), am decis să nu-mi pun fluturii în cap şi să socializez financiar cu primul bancomat ce-mi iese în cale. Aşadar, un becere care mă ispiteşte să dau o felie de pâine şi celor care îi dau să pape bancnote (că le-o fi şi lor foame, sărăcii). Hai să crăpaţi si voi ceva, chiar dacă aveţi cel mai cretin sistem de eliberare a banilor de la ATM, îmi zic sub imboldul murdarului. Şi introduc cardul. Şi pinul. Şi suma pe care să mi-o dea dumnealor ca răsplată pentru felia de pâine. Si cer chitanţa. Şi astept… şi astept… şi nu se întâmplă nimic: bancomatul este tăcut ca un copil care a înghiţit păpica şi a adormit.
Peste măsură de calmă – doar era duminică seara, nu aveam nimic mai bun de făcut – încep să dau târcoale în jurul dihaniei, sperând că poate o oua vreun numar de telefon pentru intervenţii. Nici gând: becere pe toata linia (numai că nu pică nimic). Aştept… şi aştept… şi… într-un final, bestia, agasată de prezenţa mea din ce în ce mai violentă, îmi flutură un “out of service” pe sub nas, în timp ce-mi decartează cardul.
Mulţumindu-i zeului BT ca a fost blând cu mine şi nu m-a pedepsit prea aspru pentru această rătăcire temporară (banii sunt ochiul maro al economiei), m-am îndreptat spre casă. Acolo nu s-a mai întâmplat nimic, în afară de ceva ritual de exorcizare a becereului care mi-a blocat banii ca un h mi-a dovedit că nu banii contează, ci sufletul curat şi stomacul uşor. Bine măcar că sunt unii care au cu ce-şi cumpăra lumânări!
- Fleeting at your service
- Fie 1 aprilie…
ai uitat sa spui ca ai dat si niste pumni si niste picioare bancomatului respectiv… poate asta e cauza =))
Am spus asta, dar la modul subtil.
Stiam eu ca trebuia sa ma fi adresat cu “Pisi, a fost bine? Mai vrei?”
nah, cand e cu bani nu mai trebuie sa intrebi asta =))
Depinde doar de ce parte a banilor te afli 😛
alex, vorbesti din experienta :))?
din folclor bre, experienta colectiva 😛
Cea transmisa prin viu grai? (ca sa nu ma exprim altfel)
ca si cum nu ar fi bine stiut ca. .uhm.. viul grai este modalitatea favorita de transmitere a diverselor.. informatii 😀
Si cea mai la îndemână 😛