Oamenii-titirez

Cunoaşteţi, cred, categoria aceea de oameni care sunt implicaţi în câte o mie de proiecte  – serviciu de 8 ore, voluntariat pe la două-trei ONG-uri, douăzeci de hobby-uri diferite, un curs pentru nu-şiu-ce certificare şi încă unul pentru propria plăcere, câteva colaborări ca  traducător/copywriter/redactor etc. –  pe care întotdeauna le duc la bun sfârşit cu zâmbetul pe buze, fără să se plângă că  nu mai au timp pentru serviciu, familie, pentru prieteni sau pentru ei înşişi pentru că toate aceste sfere sunt incluse în cele o mie de proiecte pentru care dau din coate de dimineaţa până seara (ba chiar şi noaptea uneori).

Oameni-titirez le zic eu şi, de când am întâlnit prima dată unul, nu am încetat să mă întreb ce mecanisme complexe îi pun în mişcare cu atâta precizie, ce combustibili rari le întreţin visele şi, mai ales, ce inginer i-a proiectat pe ei astfel şi pe noi, ceilalţi, atât de diferiţi, de lipsiţi de energie şi voinţă.

Dacă la Facultatea de Medicină s-ar fi făcut studii comparative (cu disecţie inclusă) pe noi şi pe ei, probabil mi-aş fi călcat peste orgoliu şi aş învăţat chimie doar de dragul de a vedea cu ochii mei răspunsul pe care-l caut. Cum acest lucru nu a fost posibil, a trebuit să mă mulţumesc a-i invidia de la distanţă căci, vedeţi voi, oamenii-titirez sunt mult prea energici pentru a putea zăbovi prea mult timp în compania celor ce nu li se aseamănă. Ca să fii cu ei, trebuie să le ţii hangul, ceea ce presupune să le semeni câtuşi de puţin. Iar, în afară de un cap cu doi ochi, două urechi, un nas, o gură, şi un trunchi cu câte două mâini şi picioare, noi nu avem nimic în comun.

Nici măcar legile gravitaţiei nu ni se aplică în mod echitabil şi constant: dacă noi picăm ca bolovanii, împiedicându-ne de tot ce ne iese în cale, ei sunt uşori ca nişte fulgi. Asta nu înseamnă că oamenii-titirez nu au obstacolele lor, ce li se împleticesc printre picioare încercând să-i ţină în loc, însă ei sunt atât de energici încât reuşesc să sară peste ele mai eficient decât însuşi Prince of Persia când apăsau Space sau Alt (sau vreo combinaţie dubioasă de taste pe care nu mi-o mai amintesc).

Ce mai, oamenii-titirez sunt o specie aparte de la care mă aştept ca în viitorul apropiat să preia controlul asupra Terrei. De aceea mă şi mir uneori când îi aud plâgându-se unul altuia că, în ultima vreme, se simt mai tot timpul ameţiţi.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

8 thoughts on “Oamenii-titirez

  1. Mindframes

    gand la gand cu bucurie. asa ma intrebam si eu despre oamenii astia, eu cumva ajungand unul din ei. Si am realizat asta, sambata seara la ora 8, cand am intrat in panica vazand ca nu am nimic de facut..trist nu ?

  2. Ihrielle Post author

    Atunci te invidiez şi pe tine, mai ales că ai ajuns la performanţa de a nu şti ce să faci sâmbătă seara. Tare mi-aş dori să vină ziua aia în care să mă plictisesc că am o grămadă de timp la dispoziţie şi nimic de făcut. La mine e numai invers şi, spre disperarea mea, în ultima vreme ţin cam greu pasul cu toate 🙂

  3. Costin

    ii urasc pe oamenii-titirez!
    sunt asemanatori hipsterilor dar au si un job de 8-9 ore in plus! sunt hyperhipsteri!

    as adauga despre oamenii titirez ca dupa ce ca au un asa program incarcat, par sa fie si mult mai informati decat noi. sunt la curent cu tot ce misca, citesc presa probabil de pe mobil in timp ce se duc la ong sau sa predea mapa cu cercetarea despre gandaceii de colorado la muzeul antipa facuta luni imediat dupa program.

    ceva e in neregula cu noi sau cu ei?

  4. CarachAngren

    nu trebuie sa va nelinisteasca asta; e numai principiul lui Pareto – pe langa asta unii pot sa fie oameni titirez si fara sa vrea 😀

  5. CarachAngren

    In cazul asta ne-am bucura macar ca i-am gasit; de cand ii tot cautam.
    Cred ca ar fi, totusi, un motiv de neliniste atunci cand ne-am descoperi intr-o buna zi drept oameni titirez.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php