Obsesie

obsesie

Obsesie este atunci când am interdicţie să mai cumpăr cărţi (până ajung la raportul de 9 citite din 10 cumpărate) şi mă trezesc că navighez pe siteurile editurilor şi librăriilor ca un naufragiat într-o apă tulbure. Numai ajutor nu strig, deşi nu sunt departe nici de asta. Îmi tremură arătătorul pe mouse când adaug volum după volum în coşul de cumpărături. Dar tocmai am terminat de citit o carte, mi-am câștigat dreptul să mai fac o comandă, nu?
Şi biblioteca geme. Şi ebook readerul plânge. Şi contul bancar se zvârcoleşte. Of.

Obsesie este atunci când întorc o poveste pe toate părţile şi unghiurile, cum făceam la cămin cu tricourile spălate de mână înainte să le întind pe sârma de deasupra chiuvetei, nu care cumva să picure vreun strop de apă din ele și să facă baltă pe jos. Dar cumva, ca și cu tricourile, tot mai rămâne prin povestea aia o lacrimă necursă la timp care-și găsește, nenorocita, să se arate în cele mai nepotrivite momente. De pildă, este un pesonaj – pârlitul – cam fanfaron și cam prea modest în gândire, care mi-a cerut, pentru spălarea onoarei, sfârșitul zilelor. I-am făcut voia și l-am ras de pe fața poveștii, lăsând evenimentele să se desfășoare în lipsa lui. Și, în nopțile următoare, ce să văd? Chipul fanfaronului, vânăt de frig, cu două benzi de muci înghețați pe buza superioară. Se ruga de mine, săracul, să-l învii. Aşa că ia omul și întoarce-l pe toate părțile, vezi dacă îi găsești totuși un loc în poveste, sau, dacă nu, creează-i-l. Orice, numai să nu-i mai vezi mutra aia de bețiv rus degerat în șanț.

Obsesie este atunci când mi se oprește privirea pe câte o hartă și, odată cu ea, simt cum inima și creierul și plămânii și toate celelalte organe mi se înmoaie brusc, se desprind din legăturile lor firave, mi se împrăștie în corp, apoi alunecă, precum o porție de spaghette cu sos de roșii, spre punctul ăla minuscul, marcat printr-un cerc, chipurile, care ascunde în el – așa puchinos și abstract cum este – sute de mii de milioane de povești, câte n-aș putea eu scorni într-o sută de vieți. Brusc mi se taie răsuflarea; gâtul mi se usucă; stomacul mi se strânge ghem. Vreau să ajung acolo, chiar în punctul ăla cât vârful unui ac. Să mă micșorez până când ajung să încap perfect în negrul lui de tuș sau, dimpotrivă, să îl încurajez pe el să crească, să se umfle ca laptele pus la fiert, să se înspumeze și să se înfoaie, să se caște, să se lățească și să mă înghită apoi dintr-un singur hap. Nu știu cum ar fi mai bine, zău! Să iau trenul o să ziceți, dar trenul nu poți să-l iei decât de câteva ori pe zi, maxim, ori eu, doar în decursul a câteva minute găsesc mii de astfel de puncte în care simt nevoia să mă înghit o vreme. Să văd cu ochii mei, să ating, să miros, să aud locul. Dar nu reușesc să-i simt decât gustul de fier coclit și umed al depărtării.

Obsesie, un microb ca oricare altul.

Sursa foto

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: , ,

3 thoughts on “Obsesie

  1. Vienela

    Obsesie este atunci cand urmaresti un om pentru a-i soarbe fiecare text, fiecare rasuflare, fiecare imagine formata din cuvinte care ar fi putut fi ale tale, doar ca nu sunt, pentru ca omul pe care il urmaresti le-a scris inaintea ta si le-a transformat in Obsesie.

    1. Ihrielle Post author

      Foarte frumos (și adevărat) spus, Vienela. Uite că obsesia asta nu am îndrăznit să mi-o mărturisesc, de teamă, probabil, să nu par mai obsedată decât prevede legea. De-ai ști pe câți îi urmăresc (uneori cu invidie, recunosc, dar faptul că este una constructivă îmi oferă circumstanțe atenunate, nu?) nerăbdătoare să aflu ce povești minunate au mai născocit… Bloggeri, scriitori, jurnaliști sau pur și simplu oameni cu ascuțime la cuvinte, sunt atâția oameni faini de la care am atâtea de învățat despre cuvinte!

  2. Pingback: Obsesie |

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php