Lucruri faine găsite în cărți I

Cel mai puternic motiv pentru care îmi place să citesc cărți împrumutate (în afară, poate, de acela că nu-mi mai încarc rafturile cu scrieri care s-ar putea să nu-mi placă) este că, din când în când, găsesc printre paginile deja răsfoite de altcineva câte o surpriză. Și aici nu mă refer la vreo comoară ascunsă de proprietarul volumului, ci la o trebușoară de genul celei de mai jos.

 

Remedii-de-cititor4 Imodium
5-6 Furazolidon
Prednison
Ceai de mentă

Listă găsită în volumul Fata dispărută, împrumutat de la Bookster.


Lecturi de ianuarie 2015

Citesc (și mă gândesc la lecturile mele) prea mult ca să rezist tentației de a-mi relua rubrica lunară.

Memoriile unei fete cuminți – Simone de Beauvoir

Am citit, acum câțiva ani buni, Toți oamenii sunt muritori cu un soi de furie amestecată cu fascinație care m-au făcut să mă gândesc la autoare ca la o creatură mitologică, jumătate om jumătate animal. Pe termen lung, Femeia sfâșiată, nu m-a impresionat, deși țin minte că, la momentul lecturii, am fost destul de zguduită de toate cele trei ipostaze feminine.
Memoriile …, însă, au rezonat perfect cu un mai vechi eu al meu. M-am recunoscut în zbaterile interioare ale tinerei Simone, în groaza de o viață burgheză monotonă și previzibilă, de o familie care nu împărtășește nimic din profunzimea spiritului, de bârfe și discuții fără finalitate, teama de mediocritate, până și purismul ei mi-a amintit de o altă versiune de-a mea, mult mai tânără și naivă. Desigur, nu îndrăznesc să mă gândesc că aș putea avea un destin comparabil cu cel al Simonei de Beauvoir, însă perspectiva unei vieți anonime și anodine mi-a provocat mereu repulsie. Și eu, ca și ea, mi-am dorit cu ardoare, în special în copilărie și adolescență, să găsesc în mine tăria și forța de a schimba vieți, mentalități, lumi întregi; să-mi leg ființa de ceva care să îmi supraviețuiască. Un fel de accept eșecul, însă nu mă voi împăca niciodată cu mediocritatea. 5/5 stele

Read more


Brutarul Na-răvaș

Dacă brutarul care scrie poezie pune în aluat doar apă, sare, făină și drojdie, ce scoate el din cuptor se cheamă pâine. Dar dacă dumnealui strecoară și câteva versuri pe lângă ingredientele mai-sus amintite, rezultatul muncii lui se numește pâine cu răvașe. Deci el ar fi un fel de brutar-na-răvaș.

Inspirat din discuțiile astea


Tentația ciocolatei negre

A cincea zi fără zahăr și cu una bucată tabletă de ciocolată neagră (aceeași) pe birou, fix sub nasul meu. Până astăzi a stat nedesfăcută (cine mă cunoaște își poate da seama ce cantitate uriașă de voință a trebuit să dizloc din organismul meu cel viciat, pofticios și veșnic stăpânit de o foame atroce pentru a-i conserva forma și conținutul – ce-i drept, am compensat cu niște vin roșu, sec, franțuzesc), deci am cu ce mă lăuda.
Dar în seara asta, surpriză, am găsit-o desfăcută și înjumătățită. Ca să nu mai spun că miroase a cacao și mentă, pârlita…
Mă duc să-mi torn niște vin.
Și să mai decojesc o clementină


css.php