Pentru că a împărţi acelaşi univers nu înseamnă nimic

…Mulţi oameni vor rămâne doar “nişte oameni”; “ceilalţi”; “lumea” luată drept punct de referinţă pentru zvonurile neverificate şi clişeele moderne. Chiar dacă nu asta a fost intenţia sau tocmai pentru că exact asta s-a vrut.

Este uşor să ignori principiul elementar după care viaţa unui om îi apaţine acestuia în totalitate, laolaltă cu decizia de a dedica o preţioasă parte din aceasta – şi anume timpul – unei preocupări anume. Este uşor tocmai pentru că un om a arătat o oarecare disponibilitate pentru tine: să se afle în raza ta vizuală când aveai nevoie să restabileşti contactul cu umanitatea, să te scuture când te plângeai de monotonie, să-ţi privească în gură în timp ce vorbeai doar pentru a-ţi pune la lucru corzile vocale… Poate că pe toate acestea le-a făcut pentru tine (pentru că ştie ce persoană nemaipometită eşti). Sau doar s-a nimerit să fie acolo unde erai şi tu făcând ceea ce tu aveai nevoie. Sau le-a făcut pentru că aşa a simţit, independent de spiritul civic, dincolo de condiţionările relaţiilor interumane.

Oricare ar fi logica aflată în spatele dorinţelor tale împlinite, tu te vei autoproclama câştigător de fiecare dată. Un zeu care este suficient să suspine o dată pentru ca întreaga umanitate să-i cadă în genunchi implorându-l să poruncească. Sau un om care se va autoeduca să creadă că totul i se cuvine prin virtutea faptului că un alt om a făcut imprudenţa de a-i oferi ceva, ca de exemplu un măr. Aşadar, o fiinţă vorace care niciodată nu se va sătura să pretindă din ce în ce mai mult.

Nu întreb dacă este drept un astfel de comportament; la rândul tău, ai libertatea de a dispune de timpul tău liber. Fie că alegi să cerşeşti atenţie (cu riscul ca prin insistenţele, egoismul şi nesăbuinţa ta să îndepărtezi singurele persoane care ţi-ar fi acordat-o), fie că arborezi o aparentă demnitate, într-un final vei primi fix acelaşi lucru: un “Zât” scurt dar ferm. Tocmai din partea celor care ţi-au fost alături. Surprinzător, nu?, cum au putut oamenii aceştia să se dea drept prietenii tăi pentru ca mai apoi să te părăsească la greu. Surprinzător cum nu ţi-a trecut niciodată prin cap că tu nu le-ai fost niciodată prieten, nu te-a interesat niciodată ce fac ei în afara timpului în care nu fac ceva pentru tine.

Nu mă interesează dacă este drept, moral sau natural să pretinzi cuiva să-ţi îndeplinească toate dorinţele.  Dar aş vrea să te întrebi: “nu cumva apartenenţa la aceeaşi planetă este cel mai slab indicator al reciprocităţii?”. Nu cumva este doar o conjunctură nefavorabilă în spatele singurului lucru pe care-l avem în comun: acelaşi aer pe care-l respirăm?” (deşi adeseori simt cum tu te foloseşti pe ascuns de porţia mea).

Notă: Am descoperit plăcerea de a scrie la persoana a II-a şi de a plictisi. Bucuraţi-vă de generalitatea acestei postări (muştele nu au ieşit încă din amorţeală!)

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


16 thoughts on “Pentru că a împărţi acelaşi univers nu înseamnă nimic

  1. arici pogonescu

    …prea multe ganduri , prea multe idei , prea multe vorbe … uneori ele zapacesc … uneori e bine sa privesti doar , sa primesti si sa te bucuri de razele calde ale soarelui primavaratec ( doar) , si sa zambesti … da . doar atat – sa zambesti …:)

  2. andreea_none

    ca bine le zice AP, hai frate mai bagam o excursie asa prin parcuri, mai un zambet, mai o fata de copil…. ce zici?:D

    apropo, are cumva legatura cu topicul, am primit astazi un compliment foarte interesant, la intrebarea unui coleg daca merg acasa, eu total speriata raspund nuuuuuu ca ma plictisesc acasa, am primit raspunsul: Ce viata trista ai!!! oare cum sa il interpretez?:))

  3. andreea_none

    aaaaa stiu:D am o idee:D:D:D stii ca vorbeam noi sa mergem in parc sa citim…luam izoprenele sambata si ne stabilim cateva ore in parc? tigari, apa sau suc, ceva de rontait, si cartile. Ce zici, te bagi la asta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php