Poteci înguste: Buşteni-Mălăieşti-Bran
În ultima vreme, multe au fost locurile pe care picioarele-mi au călcat. Uneori alene, alteori grăbite, punând paşii hotărât sau cu sfială, însoţite de mai multe perechi sau doar de una singură, cu siguranţă că m-au purtat departe… chiar dacă de fiecare dată am zis „Drumul este prea scurt pentru mine”.
Chiar deunăzi, când tălpile mi-au fost forţate să înghită aerul citadin, gândurile o luau încetişor înapoi, pe drumul folosit la întoarcere. Numai că ele, având la dispoziţie un altfel de sistem de transport, pe bază de memorie cognitiv-selectivă, s-au pierdut printre imagini.
Păduri nestrăbătute până atunci le-au primit cu braţele deschise tivite cu ciuperci colorate. Le-au lăsat să pătrundă pe tărâmul lor, adâncindu-se într-un desiş de vise cu aromă de ferigi umede.
Nori timizi le-au sărutat frunţile şi le-au invitat să şadă lângă ei, cocoţate pe stânci de foc, venind în întâmpinarea ezitării lor cu argumentul suprem: erau locuri în primul rând de la spectacolul de artificii.
De parcă nu ar fi fost de-ajuns celesta reprezentaţie, flori întâlnite la tot pasul le-au mărturisit speranţa de a-i avea ca oaspeţi de seamă, chiar diseară, la un bal mascat, probabil.
Dimineaţa, după ce şi-au achitat datoriile de musafiri, şi-au dat seama că nici ceţa nu s-a lăsat mai prejos în misiunea sa de gazdă: avea să le împărtăşească minunate poveşti adunate din străbuni.
P.S.: Doar pentru că nu am zis nimic despre ele, păstrându-le închise într-o adâncă tăcere, nu trebuie să credeţi că nu s-au întâmplat.
Mai multe poze pe flickr şi pe buz.ro
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
We must do that again. 😛
Next week-end 😀
aidecapu meu cate mushte. pana si pe flori =))
Într-adevăr, nu am dus lipsă de aşa ceva. Spre cinstea lor, însă, trebuie să spun că au fost nu doar fotogenice ci şi cooperante 😀
… ma inclin in fata frumusetii …
Nici noi nu ne-am lăsat mai prejos 🙂