Momente din istoria clandestinităţii: O poveste cu floricele

floricele

În week-end am mâncat multe floricele de porumb, ba chiar am catadixit să mă uit la un film fără să adorm, prilej cu care mi-am amintit de o întâmplare uşor hazlie, pierdută în negura timpului.

Era în tomna anului de graţie 2007, la scurt timp după ce mă mutasem cu chirie în Drumul Taberei. Prea bine nu stăteam cu banii, dat fiind salariul modest de debutant coroborat cu trecerea brutală de la traiul lipsit de griji al studentului căminist, la viaţa dură de chiriaş al unei babe senile şi al nepotului său şmecheraş de cartier, mari amatori de vizite inopinate fără sunat la uşă şi “mici ciupeli” la chirie pe principiul: “o rată la casă e 500 de euro. voi ar trebui să fiţi fericiţi că staţi cu 175”. Cu alte cuvinte, căutam s-o ştergem cât mai repede de acolo, eventual să ne procopsim şi cu nişte joburi mai acătării.
Între timp, însă, nu ne permiteam prea multe răsfăţuri, nici ieşiri cu prietenii, nici concedii la mare deşi ne sufocam de căldură mai ceva ca nefericiţii răufăcători pedepsiţi să moară sub soarele arzător al deşertului, îngropaţi în nisip până la gât. Ca să mai îndulcim cât de cât această perspectivă nu chiar atât de sumbră pe cât ar părea acum, vânam fel de fel de concursuri pe net. Cărţi, bilete la concerte sau la teatru, tricouri, maşini, DVD-uri, oricare dintre ele ar fi fost un premiu suficient de bun pentru noi.

După îndelungi încercări câştigăm o invitaţie de două persoane la nu-ştiu-ce film care rula în Mall Vitan. Era cam departe de unde stăteam, dar… de ce am mai fi participat dacă nu ne-am fi dorit să-l vedem? Aşadar, nici nu încăpea loc de “nu mergem”. Cum situaţia nu ne permitea prea multe excese, am hotărât să facem un pic de economie, aducându-ne floricelele şi băutura de acasă. Zis şi făcut: am pregătit o sticlă cu apă şi o pungă de floricele care se fac la microunde, pe care le-am lăsat niţel cam mult în cuptor, astfel că în bucătărie se simţea un uşor miros de ars.
Le-am pus pe toate într-un rucsac şi am pornit-o cu RATB-ul înspre mall. Nici nu apucăm să ne urcăm în autobuz că simţim un miros dubios, aşa ca de alune râncede şi picioare murdare. Ne învârtim prin maşină, căutând un loc cât mai ferit de cei doi muncitori îmbrăcaţi cu salopete albastre soioase – pe care îi suspectam a fi sursa neplăcerilor noastre olfactive – şi, având impresia că l-am găsit lângă un geam larg deschis, ne aşezăm răsuflând uşuraţi.
Mergem cale de câteva staţii netulburaţi până când, observând fermoarul deschis al rucsacului, mă aplec să-l închid şi… mă păleşte din nou duhoarea, de astă dată cu toată forţa de care era capabilă. Îi găsisem epicentrul: “- Mă (nu vorbesc cu “mă”, dar aşa îmi imaginez eu că ar da mai bine scena). Mă, să ştii că mirosul ăsta vine de la floricelele noastre!!!! ”
Urmează câteva minute penibile petrecute cu rucsacul pe marginea geamului deschis (nu îndrăzneam să coborâm din mers), urmăriţi fără încetare de privirile dezaprobatoare ale celorlalţi călători. Tocmai când autobuzul frâna în staţie, redându-ne încrederea într-o reabilitare demnă, unul dintre cei doi muncitori îmbrăcaţi cu salopete albastre soioase, care ne-o luase înainte pe scara de coborâre, se întoarce spre noi:
– Mai spălaţi-vă şi voi pe picioare, că aţi împuţit tot autobuzul…

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


10 thoughts on “Momente din istoria clandestinităţii: O poveste cu floricele

  1. Ihrielle

    Cred că era ceva zamă de brânză/caşcaval/zer. Totuşi, pentru că au trecut vreo 3 ani jumate de atunci, nu bag mâna în foc. Nici că erau floricele în punga aia, nu sunt sigură.

    P.S.: Sunt mai bune floricele care se fac la microunde decât cele făcute deja şi ambalate.
    P.P.S: Mie şi-aşa nu prea îmi plac floricelele.

  2. Irene

    candva am uitat de ele in microunde si cand am scos punga ardea si am ucis flacara sub un jet de apa, iar mirosul ar fi indemnat vecinii sa cheme pompierii. aparent pungile respective pot fi periculoase. dar mie imi plac floricelele, mai ales alea cu unt 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php