Poveste marină

Era una dintre acele zile în care melcii strânşi ciorchine păreau struguri otrăviţi; în care ţărmul era mult mai şubred decât de obicei iar pescăruşii, fire de nisip în bătaia vântului. Era doar una dintre acele zile în care, stând aplecat deasupra valurilor, urmărea mişcările graţioase ale meduzei sale preferate. Tocmai atunci a auzit pentru prima dată şoaptele.
… erau nişte şoapte abia perceptibile, de neînţeles, parcă ar fi fost un cânt… ca o invocaţie…
Ceva se distingea, ca o părere, dincolo de suprafaţa apei. Să fi fost reflexia ultimelor raze calde de toamnă intarziată pe crestele valurilor, sau pletele aurii ale unei creaturi diafane, necunoscute, care ieşise să se scalde?
Bătrânul pescar se uită lung la valuri şi îşi lăsă leneş jos năvodul care îi fusese alături tot timpul vieţii. Se întrebă dacă ochii începuseră să joace feste sau chiar se afla ceva dedesubtul valurilor. Îşi aprinse tacticos o mahoarcă şi începu să tragă agale din ea.
Ceea ce a fost o greşeala – atenţia i-a fost distrasă de fumat, şi astfel nu a observat cum din valuri ieşea o mână mică, albă ca varul.
Bătrânul era un om călit de briza mării, toată viaţa trăind-o în mijlocul intemperiilor. Privirea nu îi mai era la fel de ageră ca în tinereţe, însă anii nu îl încovoiaseră. Tacticos, ca un rege în mijlocul supuşilor, se aplecă să îşi ridice năvodul şi aruncă încă o privire spre orizontul atât de familiar.
A doua greşeală – mâna ieşi din apă şi se încleştă pe parâmă….
Bătrânul o observă în sfârşit şi se gândi că ar avea nevoie de o mână de lucru în plus, acum că povara anilor începe să se simtă tot mai puternic. Aşa că atent să nu faca mişcări bruşte…
… o culese şi o puse într-un coş mare de nuiele, unde de obicei ţinea peştele proaspăt
Fără să fie o zi bogată, peştele era destul, cei mici, mai dornici de viaţă îşi iroseau energia rămasă zbătându-se pentru a ajunge iar în apă. Dar astăzi nu era numai peşte în coş…
… nu-nu-nu – erau și cinci căpățâni despărțite de trup, două femururi încrucișate deasupra și niste degețele însângerate drept garnitură.
Bucățele de carne care obișnuiau să fie în urmă cu două săptămâni oameni. Da, resturile epavei ieșeau la iveală. Trebuia luată o hotărâre.Bătrânul fusese martorul unui naufragiu produs în nişte condiții asupra cărora trebuia, pentru binele sănătății lui mintale şi a celor care ar fi putut afla de această poveste, să păstreze tăcerea.
– Hmmm , „sănătății mintale” ? …. îşi aduse aminte imediat că toți din sat îi spuneau ‘Nebunul’ …
În ciuda acestui lucru, merge la autoritățile satului. Ştia că este nevoie de mai multe bărci, de mai mulți oameni, poate chiar rudele acestora vor veni să le ridice morminte celor dispăruți.
Polițistul care-l ascultase nedumirit întreabă:
Ce epavă?
Şefu’, este o epavă, vă spun, o epavă în mijlocul hăului.
Te întreb încă o dată, ce epavă, ce tot bolboroseşti acolo, bătrâne?
Şefu’ sunteţi nou venit, nu ştiţi legenda, făcu o pauză, privirea îi inspecta împrejurimile, înghiţi în sec şi continuă, legenda Sirenei tăcute şi a echipajului ei.
Polițistul încremeni, simți cum pe spate îi alunecă broboane reci de gheață – era sudoarea lui… instantaneu își aduse aminte că noaptea trecută, neputând dormi, rătăcind pe țărm, întâlnise niște tipi foarte dubioși cu care golise câteva sticle și care îi spuseseră că ei sunt echipajul unui vas ancorat în larg ….

Notă: Regulamentul concursului se gaseste aici: Concurs de poveste.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on: ,

17 thoughts on “Poveste marină

  1. child

    Ceva se distingea, ca o parere, dincolo de suprafata apei. Sa fi fost reflexia ultimelor raze calde de toamna intarziata pe crestele valurilor, sau pletele aurii ale unei creaturi diafane, necunoscute, care iesise sa se scalde?…

  2. Alex

    Batranul pescar se uita lung la valuri si isi lasa lenes jos navodul care ii fusese alaturi tot timpul vietii. Se intreba daca ochii in incepusera sa joace feste sau chiar se afla ceva dedesubtul valurilor. Isi aprinse tacticos o mahoarca si incepu sa traga agale din ea.

  3. Alex

    Batranul era un om calit de briza marii, toata viata traind-o in mijlocul intemperiilor. Privirea nu ii mai era la la fel de agera ca in tinerete, insa anii nu il incovoiasera. Tacticos, ca un rege in mijlocul supusilor, se apleca sa isi ridice navodul si arunca inca o privire spre orizontul atat de familiar.

  4. Alex

    Batranul o observa in sfarsit si se gandi ca ar avea nevoie de o mana de lucru in plus, acum ca povara anilor incepe sa se simta tot mai puternic. 😀 Asa ca atent sa nu faca miscari bruste…

  5. Irene

    Fara sa fie o zi bogata, pestele era destul, cei mici, mai dornici de viata isi iroseau energia ramasa zbatandu-se pentru a ajunge iar in apa. Dar nu era numai peste astazi in cos…

  6. Irene

    Fara sa fie o zi bogata, pestele era destul, cei mici, mai dornici de viata isi iroseau energia ramasa zbatandu-se pentru a ajunge iar in apa. Dar astazi nu era numai peste in cos…

  7. Irene

    Bucatele de carne care obisnuiau sa fie in urma cu doua saptamani oameni. Da, resturile epavei ieseau la iveala. Trebuia luata o hotarare.

  8. child

    Batranul fusese martorul unui naufragiu produs in niste conditii asupra carora trebuia, pentru binele sanatatii lui mintale si a celor care ar fi putut afla de aceasta poveste, sa pastreze tacerea.

  9. Irene

    In ciuda acestui lucru merge la autoritatile satului. Stia ca este nevoie de mai multe barci, de mai multe oameni, poate chiar rudele acestora vor veni sa le ridice morminte celor disparuti.
    Politistul care-l ascultase nedumirit intreba:
    – Ce epava?

  10. Mercu

    – Sefu’ este o epava, va spun, o epava in mijlocul haului.
    – Te intreb inca odata, ce epava, ce tot bolborosesti acolo, batrane?
    – Sefu’ sunteti nou venit, nu stiti legenda, facu o pauza, privirea ii inspecta imprejurimile, inghiti sec si continua, legenda Sirenei tacute si a echipajului ei.

  11. arici pogonescu

    Politistul incremeni , simti cum pe spate ii aluneca broboane reci de gheata – era sudoarea lui …instantaneu isi aduse aminte ca noaptea trecuta , neputand dormi , ratacind pe tarm , intalnise niste tipi foarte dubiosi cu care golise cateva sticle si care ii spusese ca ei sunt echipajul unui vas ancorat in larg ….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php