Povestea mâţelor întortocheate

La amurg, mâţele se-ntortocheau pe sârme, privind şiret cu ochiul stâng. Pe cel drept, fiecare îl avea acoperit anume cu fire subţiri şi cleioase la capete.  Piraţi de înalţimi cu ţiglă roşie erau, aţinându-ţi calea cu neruşinare, făcându-te să te opreşti în loc şi să le-arunci cu teamă – din puţinul tău măcar, sau al unui animal mai de seamă – un ochi tandru şi rotund.  Apoi cu toatele să se repeadă asupră-ţi, scuturând din cozi nervoase, şi să-ţi pătrundă-n gând… sau în gât, cum ar face doar cele mai nărăvaşe, cu surplus de blană bălană.

În restul zilei mâţele erau într-atât de întortocheate încât păreau ca picate din lună aşa cum stăteau ele nemişcate ca nişte sfincşi ciopliţi în piatră de stană, cu mustăţile căzute pe-o parte, arătându-şi ghearele abia pe jumătate.

Seara, însă, urmărind acordurile de cucuvea bătrână,  mâţele noastre, cu mici şi cu grase, prindeau a se simplifica, întinzându-se la glume, desprinzându-se de pe sârme. Apoi se admirau reciproc, prin  complimente de mâţe complezente, dar pe deplin mulţumite de mustăţile lipite cu îndemânare de proaspetele trupuri alungite.  Târziu de tot porneau să joace maţele-ncurcate în cadrul unor  întâlniri discrete, mieunând cu coada arborata-n sus cu cochetărie ceva refrene desuete auzite prin vreo florărie.

Dimineaţa le întâmpina tăcută, cu mirosul deşteptătorului încă plutind prin aerul înţesat de aroma cafelei somnoroase şi a omlete cu vărfuri de ardei iute… visaseră frumos mustăcioasele şi acum priveau înciudate. “Dinadins ai făcut-o”, păreau să-mi spună. Apoi cu toatele, la unison, urmând paşii unei coregrafii exersate în nopţile de nesomn, îşi întinseră acuzator ghearele cu care vânaseră somon.

Aşa a fost odată povestea mâţelor întortocheate, cele ce-şi fac singure dreptate, cu urechile date pe spate şi ghearele sângeriu tăiate în piele fină, uman croită.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php