Puzzle

Puzzle

La S. aveau puzzle-uri. Multe cutii ochioase ce promiteau experienţe colorate cu peisaje, reproduceri după pictori celebri şi stări de spirit fragmentate în mii de piese.
Şi mai aveau un puzzle răsturnat pe două mese unite ca fiecare om aflat în trecere pe acolo să adauge o piesă.
“Ce fază”, mi-am zis când l-am văzut. Când vorbesc cu prietenii mei despre câte în lună şi în stele mă gândesc că sunt pe cale să dezleg un puzzle (sau măcar o părticică din el), când sunt la muncă şi încerc să-mi dau seama de ce nu merge cutare şi cutare lucru, mai scormonesc după o piesă, la fel când scarpin pisicile după ceafă, citesc o carte bună sau primesc sărutul de noapte bună. Adorm încântată că am mai pus o piesă la locul ei şi visez cum frânturi din aceeaşi poveste capătă formă, culoare, miros. Mă trezesc, mă aşez în faţa computerului şi, din vârful degetelor, mai alipesc câteva piese .
Da, îmi plac puzzle-urile. Dar nu cred că găsesc la S. unele pe placul meu.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Tagged on:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php