Sărăţilă şi prietenii

Să tot fi trecut mai bine de jumătate de an de când l-am văzut la “automatul de la etajul 3” pe Sărăţilă, mascota sărăţelelor crochetelor produse de Panibu. Deşi nu obişnuiam să consum sărăţele (decât făcute în casă), sticks-uri, saleuri etc., într-o zi* am cedat impulsului de curiozitate amestecată cu foame, şi am cumpărat o pungă de Sărăţilă. Ţin minte că tocmai atunci ghinionul a făcut ca punga să se blocheze în automat, astfel încât a trebuit să mă lupt (la propriu) pentru ea, ceea ce, în final, m-a determinat să apreciez şi mai mult gustul sărăţelelor crochetelor cu pricina. 

Aşa a început povestea unui produs care timp de mai multe luni a fost gustarea mea preferată, ba chiar şi micul dejun. În această perioadă ajunsesem să-mi dezvolt un fel de Sărăţilă-detector pe care-l foloseam în toate magazinele alimentare în care intram. Din păcate, fără prea mult succes în hypermarketuri şi cu succese aleatoare în magazinele “de cartier”. Este oarecum de înţeles dacă ţinem cont că firma este din Galaţi, dar nu şi când produsul este pe piaţă de cel puţin doi ani, iar producătorulse află de patru ani în topul IMM-urilor din judeţul respectiv, la domeniul Industrie alimentară.

Însă surprizele nu s-au oprit aici: studiind abalajul de Sărăţilă, am aflat că există şi alte produse Panibu, la fel de simpatic denumite şi reprezentate: Poftilă, Turtilă şi Rotilă. Atunci am luat înţeleapta hotărâre să le caut pe google şi să aflu care-i faza cu ele. Aşa am aflat cine le produce şi unde (Paneurogal Galaţi), că este vorba despre o firmă românească (veste foarte bună pentru un consumator de produse autohtone), că gama Sărăţilă are patru sortimente (din care eu n-am găsit decât două: “cu susan” şi “cu ierburi” ) etc.

A fost suficientă această revelaţie ca apoi să fiu cuprinsă de o nouă obsesie: de unde-i cumpăr pe prietenii lui Sărăţilă? Grea întrebare, al naibii răspuns pentru că nici turtele dulci, nici fursecurile şi nici covrigeii (ok, aceştia nici nu au intrat încă pe linia de producţie) nu erau de găsit.
Norocul meu a fost cu Delta care într-o seară cumpărase o pungă de turtă dulce. Iniţial nu luaserăm nici unul seama la ce scria pe pungă, însă o remarcă de-a lui m-a făcut atentă: “Turtilă”. Aveam să aflu răspunsul la întrebarea care mă rodea: supermaketul non-stop de lângă fosta locuinţă (dar tot n-aveau Poftilă sau alte sortimente din Sărăţilă).

* La început am fost amuzată de asemnănarea lui Sărăţilă cu Mr Hankey: forma alungită şi ondulată pe margini, expresia jovială şi prietenoasă. Noroc că primul este auriu crocant iar al doilea maro :D.

P.S.: Acest articol este într-adevăr o reclamă… stângace (fiind prima, sper să fiţi indulgenţi) însă nu este plătit. Ar putea fi, în schimb, unul răsplătit de către Panibu (printr-o reţea de distribuţie cât mai densă) şi cititorii mai informaţi (cu indicii despre magazinele în care aţi găsit produsele cu pricina). 

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “Sărăţilă şi prietenii

  1. ggl

    Of şi eu care am citit tot articolul cap-coadă gândindu-mă că ai descoperit vreun ingredient inciminatoriu gen monoglutamat de sodiu pe pungă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php