Down in the Hole
După două săptămâni de pseudo-muncă (mărturie stă o poză pe care numai lenea m-a împiedicat să v-o arăt) şi un week-end în care mi-am descoperit neaşteptate calităţi de reclamant (drogaţi şi ţigani amatori de scandal, păzea!, am tastat 112 şi nu mi-e frică să-l apelez), începem săptămâna cu o piesă care-mi aduce aminte de vremea când principala mea grijă era să ajung să am grijile de astăzi – Alice in Chains, Down in the Hole.
Evident, acum îmi pare că m-am pripit să mă îngrijesc de obţinerea unor griji de adult când aş fi putut să mă îngrijorez de lipsa lor.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
Exact senzatia asta o am si eu, desi abia sunt in pragul asumarii respectivelor griji.
Cu siguranta imi va fi dor de “copilarie”, insa pe de alta parte abia astept sa ma bucur de aspectele pozitive si libertatile de rigoare. Cheer up!
Pai tocmai asta e problema mea, ca avand acces neingradit la anumite lucruri cam tind sa nu le mai acord aceeasi importanta ca atunci cand gustam din ele “cu lingurita”. Aseara, ascultand o alta melodie ma gandeam ce fain era pe vremuri cand voiam sa ies afara si (dupa ce facusem vreo boacana) trebuia sa duc munca de convingere pentru a mi se da voie. Era o victorie pe care o obtineam si o savuram pe deplin. Acum pot iesi afara cand vreau, dar parca nu mai are acelasi farmec. Chiar scrisesem cateva cuvinte despre aspectul asta al vietii de adult, insa nu le-am mai publicat.
P.S.: Mi-ai luat-o inainte (planuiam “sa te comentez” cand ajung acasa)
Hey, acum doua ore
Ce dor mi-a fost de tine !!!
Si mieeee…. Trebuia sa iesim la limonada, n-am mai reusit. La vin fiert sigur ne vedem 😀
sigur, de data asta nu mai exista scapare !
doar ca vom evita edgar’s …s-a facut naspa acum.
s-a facut. gasim noi alta bodega 😀
Cred ca albumul asta o sa-mi placa mereu si nu are neaparat legatura cu vreo amintire. Mesajul este destul de limpede.
Cum, iti plac tie de-astea soft? Lasand la o parte mesajul.
Dincolo de soft, ori, mai mult decat asta, Alice in Chains prezinta o mare lehamite si o prezinta bine. Avea frate-meu o vorba nu stiu de pe unde imprumutata: ce-i frumos si lui dumnezeu ii place.
am avut si noi un presedinte caruia ii era lehamite… in rest, ma surprinde sa te aud pomenind de doamne-doarme.
Asta era vorba lui frate-meu care, ultima oara cand am ajuns pe la el pe-acasa, mi-a prezentat grav, oarecum cu evlavie, o fantoma adevarata pe youtube. Am ras de n-am mai putut.
Cat despre doamne numai de bine. Fiecare generatie cu statustul ei preponderent.