Last stop: Antwerpen/Anvers, Belgia
Așa cum promiteam, am revenit cu poze și povești din Antwerpen/Anvers, primul oraș belgian pe care l-am vizitat. Mă rog, primul este impropriu spus, deorece mai întâi și-ntâi ne-am abătut timp de o oră prin Charleroi, oraș care a avut cinstea de a-mi oripila însoțitorii masculini (poate și pentru că planificasem să înnoptăm acolo în preziua întoarcerii noastre în țară).
La o primă vedere, Antwerpen nu pare să impresioneze prea tare ochiul turistului obişnuit cu grandioasele proiecte arhitecturale: la tot pasul întâneşti case din cărămidă roşie care se pricep de minune a coexista în armonie cu mai noile blocuri de apartamente sau clădiri de birouri, care nu au nici pe departe aerul pseudo-modern al celor de pe la noi.
Dacă o plimbare pe cheiul râului Scheldt sau pe străduţele înguste din apropierea acestuia îţi evocă un cadru provincial, centrul oraşului te transpune într-o lume cu totul şi cu totul diferită, în care clădiri impozante, mărturie a unui trecut îndepărtat, se contopesc ciudat cu agitaţia cotidianului. Muzeul Regal de Artă, gara centrală, catredrala Onze-Lieve (Notre Dame, în franceză), Primăria din Grote Markt sunt doar câteva dintre acestea.
Royal Museum of Fine Arts
Grote Markt
Clădirile Ghildelor din Grote Markt
Ceea ce mi-a atras atenţia încă din primele minute de plimbare prin Antwerp a fost un detaliu, pe care ulterior l-am identificat ca fiind mai degrabă specific oraşului respectiv decât întregii Flandre. Clădirile vechi au fost construite una lângă cealaltă, formându-se astfel şiruri şi de câte 10-15 case dispuse într-un bloc compact. În foarte multe sitauţii, această formaţiune arhitectonică se încheie (pe colţul situat la o intersecţie de străzi) cu o statuie a Fecioarei Maria cu Pruncul.
Însă Antwerpen este faimos pentru nenumăratele sale magazine în care se comercializează exclusiv diamante. Aşa că la final de poveste o să vă las să admiraţi o “piesă” întânită întâplător pe una dintre străzile sale. Nu este preţios, însă am convingerea că odată aprins are nişte sclipiri ce întrec orice diamant.
- Last stop: Belgia
- Mâţa din tomberonul 5 (nr.23, martie 2011)
foarte frumoase pozele
multumesc. sper ca si urmatoarele sa-ti placa la fel de mult 🙂
Frumos şi interesant.
Îmi plac felinarele.
Îmi plac oraşele care-şi păstrează (şi) clădirile vechi (nu ca Bucureştiul nostru, vai de el… ce clădiri frumoase au fost rase recent de pe sr. M. Vulcănescu!).
ehe, Belgia e prima ţară pe care am vizitat-o, se întâmpla prin 96-97 acţiunea, faină ţară…
Ai fost in muzeu? Are o camera numai cu Rubens si trebuie sa te urci pe scara sa poti vedea un tablou in intregime :))
Teodora, eu am o adevarata pasiune pentru felinare (ca si pentru pisici) iar in Belgia am avut reusit din plin sa-mi satisfac aceasta placere vizuala.
Despre cladiri ce sa mai spun? Se vede ca au avut grija de ele si ca nu intentioneaza sa le dea uitarii prea curand.
Daria, e faina Belgia, intr-adevar, dar cam scumpa :P. Desi banuiesc ca acum 15 ani nu era chiar asa de “piperata”…
Doulfe, nu am intrat in niciun muzeu pentru ca atunci cand vizitez pe fuga o tara sau un oras, din lipsa de timp, ma rezum doar la a-i lua pulsul, plimbandu-ma pe strazi.
Poate va exista o data viitoare in care sa stau mai mult si sa gasesc astfel ragazul de a-i face o vizita si lui Rubens.
baietelul care face pipi cred ca e cel mai neinspirat simbol ever :))
Se pare că pe unii îi fascinează imaginea unui baieţel cu puţa-n mână. Penibil.