Last stop: Mangalia III
Al treilea an consecutiv în care văd marea (numai) în septembrie. Îmi place mai mult aşa: pare mai calmă, mai caldă şi mult mai aproape de statutul de muză.
Plimbându-mă pe nisip, cu valurile împroşcând-mi fâşii de alge şi resturi de scoici pe picioare, m-am gândit îndelung la patru călăreţi venind în galop spre ţărm. Unul alb, ca gerul de diafan; unul gri, strălucitor ca argintul; unul cu o gaură minusculă în piept, prin care sufletul i se poate plimba nestingherit, intrând şi ieşind după cum îi este voia; un al patrulea despre care nici eu nu ştiu prea multe… încă. Doar că face parte dintr-o poveste care, timp de mulţi ani, mi-a bătut apropouri că vrea să se vadă scrisă, negru pe alb.
Cred că de data asta îi voi face pe plac. De dragul mării pe care eroii săi o caută şi pe care trebuie să-i ajut s-o găsească.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
Poveste? Abia astept sa fie scrisa!
Da, poveste… desi nu cred ca ceea ce numesc eu poveste seamana prea mult cu ceea ce, in mod curent, poarta numele asta. Sigur nu este vorba despre una cu printese, balauri si final fericit 🙂