Last stop: Mănăstirea Tismana
Mănăstirea Tismana este unul dintre obiectivele pe care le-am vizitat în cadrul excursiei organizate în perioada 28-29 aprilie de Cristina Dumitru în colaborare cu Oraşul.ro.
Traseul a fost exact a fost: Tismana – Podului lui Dumnezeu – Câmpul de Lapiezuri – Pădurea de liliac – Băile Herculane – Rezervaţia Mulinologică Eftimie Murgu. Am plecat cu noaptea cap din Bucureşti şi, ţinând cont că ne-am deplasat cu autocarul, drumul a fost lipsit de peripeţii (mai puţin pentru cineva, care din pricina unor probleme tehnice era să piardă excursia). Aşa că ne vom îndrepta şi noi rapid spre prima oprire.
La Mănăstirea Tismana am avut norocul să fim printre primii oaspeţi care s-au bucurat de picturile din naos restaurate recent. Schelele fuseseră date jos cu doar câteva ore înainte de sosirea noastră, ne-a povestit una dintre măicuţe după ce ne-a făcut o prezentare a locului. Povestea Mănăstirii Tismana, ctitorită de Cuviosul Nicodim, se împleteşte cu cele mai crude pagini din istoria poporului nostru, de la invaziile turcilor şi austriecilor până la persecuţia regimului comunist. Zidurile ei au adăpostit, pe rând, mari personalităţi istorice precum Matei Basarab şi Tudor Vladimirescu, dar au suferi si grave distrugeri în timpul numerioaselor lupte ce s-au dat în apropierea lor.
Însă cel mai mult m-au impresionat picturile din exonartexul biserii, realizate în 1996 de Grigore I. Popescu. Tematica acestora de detaşează de clasicele scene biblice pe care le întâlnim în naos şi pronaos, acordând mai mult spaţiu ctitorilor săi, domnitorilor români canonizaţi şi scenelor istorice (decapitarea Brâncovenilor de către turci) care sunt legate de istoria creştinătăţii în Ţara Românească. În tot acest peisaj, scena Judecăţii de Apoi şi a Iadului te întâmpină cu un realism care-ţi dă fiori. Poţi petrece ore în şir urmărind fiecare fir ce-i leagă pe osândiţi de judecător, pe de o parte, şi de torţionarii lor, pe de alta, fiecare păcatos arhetipal ce se scufundă în apa roşie a Iadului, muribundul pe care dracii îl trag spre împărăţia lor.
Această reprezentare a iadului mi-a plăcut cel mai mult din toate pe care le-am văzut până acum
Nu sunt o persoană religioasă, dar dacă aveţi drum pe la Mănăstirea Tismana, vă sfătuiesc sa intraţi in biserică. Picturile sunt impresionante.
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
Picturile alea au o logică de grădiniţă în spate, chair dacă-s pictate îngrijit. Sunt chestii claie peste grămadă, cosmonauţi bărboşi care levitează, tot felul de răvaşe irelevante, etc.
Cosmonauţi bărboşi? Am impresia că vorbim despre picturi diferite…
Sfinitii vieţii…