Moscova, o scenă osebită

Vremea de afară, cu sufletele ei zgribulite, îmi aminteşte cumva de Moscova, cea prea puţin însorită. Aşa se face că în loc să visez nurci împăiate împovărate de zăpadă şi banane prăjite unse cu miere polifloră, mă tot gândesc că atunci n-am spus totul. Mai cu seamă am ţinut ascunsă o întâmplare care pentru mulţi ar fi putut fi o pildă de viaţă.

Mâna dulce pe cioc se duce…

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


6 thoughts on “Moscova, o scenă osebită

  1. Ihrielle

    Si am mai avut un episod similar cateva ore mai tarziu, cu un pitigoi sau cotofana sau ce-o fi fost ala. Violente mai sunt pasarile din Rusia.

    P.S. Data viitoare le facem poze bananelor prajite

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php