Teatru: “Nu mai plânge, baby”
Aseară am fost în Green Hours, la avanpriemiera piesei “Nu mai plânge, baby“.
Fiind vorba despre un spectacol multimedia, cu Florentina Ţilea şi Marius Manole în distribuţie, jucat pe o scenă mică dintr-un bar mic, pornisem într-acolo cu oarecare aşteptări, gândindu-mă deja că o să închei anul 2010 teatralicesc într-un mod memorabil.
Totul va fi frumos
Totul va fi bine
Te iubesc
Mă iubeşti.
Textul piesei, compilat din opera lui Peca Ştefan, este foarte inspirat ales şi poate de aceea mi-a părut discordant faţă de jocul actorilor şi suportul multimedia. Într-adevăr, subiectul – obsesia în cuplu – nu este nici inedit şi nici nu aduce ceva nou în analiza şi conştientizarea patologicului dintr-o relaţie (eternul joc al amăgirii-dezamăgire este destul de tern), însă are un potenţial imens în ceea ce se cheamă teatru experimental.
Poate de aceea am fost mai puţin încântată de restul elementelor:
-
* prea multe clişee feminine. Poate că impresia generală ar fi fost alta dacă s-ar fi echilibrat cumva cu cele masculine. Însă cum regia a fost asigurată de o femeie, Carmen Lidia Vidu, ar fi fost puţin probabil ca lucrurile să fie prezentate dintr-o perspectivă distinctă. În fond, poate miza a fost pusă tocmai pe clişeele cu pricina şi nu mi-am dat eu seama :))
-
* rolurile au fost pe alocuri neconvingătore, emanând prea puţină pasiune pentru un subiect atât de “fierbinte”
-
* finalul (destul de previzibil) a picat pe neaşteptate, tocmai când credeam că piesa prinde a se închega. Ceea ce mi-a lăsat impresia unui spectacol neterminat căruia îi trebuie totuşi un sfârşit.
În ansamblu, ora petrecută ca spectator la Nu mai plânge, baby a fost o experienţă interesantă, pe care v-o recomand, în special dacă aveţi curiozitatea de a trece prin inventariul aspectelor unei vieţi de cuplu nocive (sufocare, teamă, dependenţă, furie, blazare etc.).
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
Au Nightlosers o melodie cu acelaşi nume. Are vreo legătură?
http://www.trilulilu.ro/gurapacatosului/7148aebd03c2ea
Daca nu ma inseala memoria, erau la un moment dat pasaje din melodia omonima, dar in varianta Margaretei Paslaru.
Dar mai studiez situatia…
Da şi Margareta Pâslaru am văzut cand am căutat să pun link. Dar ignorantul de mine doar la Nightlosers a auzit-o, aşa că…
p.s nici fostei colege nu i-a placut, chiar deloc, nici macar textul, se pare ca nu suntem asa de nebune…
ggl, eu habar n-aveam de varianta Nightlosers. Asa ca fiecare cu ignoranta lui 🙂
Andreea, lasa ca la anu’ va fi mai bine =))
craciun fericit,tie si kirbului! 🙂
Multumim, sper ca si voi ati avut parte de asemenea sarbatori 🙂
aho,aho,primiti cu uratu?hai,hai,la anu si la multi ani!tu si kirbu-ti sa aveti un an minunat,fericit si bogat! 🙂