Cele mai ușor de scris sunt textele pe care nu le-ai scris

MiojaScriitorPentru numărul 22 din RS am avut de ales între a scrie recenzia la „Fluviul șoaptelor” și a face un interviu cu Marian Coman. Firește, am luat bucățica mai ușoară (credeam eu). Cum până atunci nu mai scrisesem decât o singură recenzie „pe bune”, și anume pentru o revistă de sociologie care nu mi-a publicat-o, mi-am zis că interviul trebuie să fie mai simplu. Nu-i vorbă, nici de-alea nu mai făcusem până atunci, dar tocmai lipsa de experiență îmi dădea ghes să îmi încerc și eu norocul, că vorba aia „încercarea moarte n-are”.
Așa că m-am apucat să „inventez” întrebări. Grea muncă, grea sentință. Știam în linii mari cum trebuia să mă pregătesc ca să nu dau cu bâta în baltă și nici să plictisesc autorul&cititorii cu întrebări insipide, clișeistice, irelevante etc.: documentare temeinică despre autor și operă + citit alte interviuri cu autorul + flerul personal (pe care nu ai de unde să-l înveți). Toate bune și frumoase, am citit într-o zi cât am citit pentru lucrarea de licență și cea de disertație la un loc. Nu mă plâng, chiar mi-a făcut plăcere să caut informațiile de care aveam nevoie (unde mai pui că m-am simțit și ca un stalker în timpul ăsta) și am aflat și o groază de lucruri faine (nu numai despre Marian și despre activitatea lui literară, ci și despre o mulțime de alte lucruri care nu aveau nicio legătură cu subiectul activității mele, că doar asta înseamnă proces de documentare, să o mai iei și pe arătură din când în când). După care a venit greul, adică scornitul întrebărilor. Sigur, aveam în minte un snop de idei despre ce aș fi putut să întreb, dar numai în minte. Pe foaie nu reușeam să scot decât propoziții anemice care nu spuneau mare lucru, în afară că unele dintre ele se terminau nu cu punct, ci cu semnul întrebării. Mi-a luat încă o zi să le rescriu, să le schimb ordinea, să le recitesc și, desigur, să-mi jur că eu în viața mea nu o să mai iau interviuri nimănui.
În niciun caz în scris, căci ajunsesem la un moment dat să mă gândesc că altfel ar fi stat lucrurile dacă aș fi făcut interviul respectiv față în față sau prin telefon – atunci aș fi avut idei spontane, întrebările ar fi decurs natural. Daaaaaaa, sigur… Singura spontaneitate pe care am cunoscut-o până acum a fost cea pe care nu am rostit-o și nici n-am scris-o, păstrând-o, din egoism, teamă și nemărginită lene, doar pentru mine.
În fine, cumva am reușit să mă adun cât să duc la capăt interviul. Și să mai fac unul (nu la fel de reușit, din păcate) cu Lucy Taylor – care în perioada respectivă s-a operat la mână și, deci, nu a putut scrie răspunsurile în largul ei.

Și, dacă gândeam că am scăpat numai cu atâta lucru, evident, m-am înșelat – a urmat editorialul. Altă teamă, alte frământări, deși subiectul îl aveam foarte clar în minte, doar îl întorsesem de pe o parte pe cealaltă o lună întreagă. L-am lăsat pentru penultima zi, convinsă că nu am să pot scrie nimic și că va trebui să trimit revista în lumea largă fără el. Surprinzător, editorialul a fost gata în doar două ore.

Cam așa arată o luptă din războiul pe care-l duc cu toate ideile care se cer a deveni texte – îmi smulg cu forța cuvintele din minte și, când reușesc să le pun undeva la vedere, îmi devin străine, ca și cum acestea nu ar fi fost nicicând ale mele, ci ale unei ființe pe care nu o cunosc și, probabil, nici nu o voi întâlni vreodată.

Rămân deci convinsă că textul cel mai ușor de scris este cel pe care nu l-am scris. De-aia și continui să scriu.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php