Twisted: dreams
Am intrat împreună în garsoniera ei, pentru prima dată. În timp ce mă împingea dintr-o încăpere într-alta, îmi spunea povestea fiecărui obiect pe care il vedeam: patul i-a aparţinut unei alte fete a cărei identitate trebuie ascunsă, cartea de sub scaunul fără spătar a fost furată dintr-o librărie, linguriţa servea în mod obişnuit la consumul dulceţii de peşte şi câte altele pe care nu mi le mai amintesc. M-a surprins să văd două băi într-o garsonieră, amplasate simetric de-o parte şi de alta a camerei principale. Aleatoriu, am intrat într-una dintre ele. Atunci am văzut uşa.
– Ce este dincolo de ea? am întrebat-o.
– Nu ştiu, nu am încercat niciodată să o descui.
Am apăsat pe clanţă şi am avut imaginea unei bucătării dintr-un alt secol. Am intrat şi am privit mai bine în jurul meu: ceea ce la prima vedere părea a fi o bucătărie, s-a dovedit a fi mai degrabă o cămară dotată cu o sobă veche de gătit şi o chiuvetă mizeră. Peste tot erau borcane cu diverse entităţi conservate. Încet de tot m-am aplecat înspre cel aflat în imediata apropiere şi l-am întors cu eticheta spre mine: “Fabr: 10.12.2010”. Mi-a scapat din mână…
**********************
Mâna stângă, cu palma orientată spre tavan, se odihneşte pe pernă, alături de gâtul ei, pe care lumina difuză a dimineţii desenează umbre ciudate. Prin fumul ţigării, el îi pândeşte fiecare tresărire, buzele mişcandu-i-se uşor ca într-o incantaţie necunoscută, pleoapele tremurând câteva picături de rouă. Primul impuls este să o strângă de gât… sau să o sărute. Nu-şi mai aminteşte… Vrea să doarmă… ea sau el…
*********************
Când ai deschis ochii în ziua aceea, imaginea mea în pragul uşii, privindu-te, te-a tulburat. Plăcerea pe care ai simţit-o la gândul că în tot acest timp te-am privit dormind este incomparabil mai puternică decât teama de a mă vedea lângă tine. Îmi zâmbeşti cu superioritate: de asta data eşti sigur că ai învins. Te privesc cu toată seriozitatea de care sunt capabilă, însa tu nu-ţi poţi şterge rânjetul ăla idiot de pe faţă…
Ba da, poţi, pentru că abia acum vezi securea din mana mea… şi pe tine – un puzzle incomplet. Nu lovesc. Nu am ce…
*******************
Tacerea mea şi cuvintele lui… o lungă poveste pe care el o scrie de unul singur pe o foaie părăsită. Eu nu sunt nicăieri…
- Le Tarot macabre
- Der Golem
Excelent primul paragraf. N-am mai fost asa placut surprins de la Zenobia lui Gellu Naum sau "Rabbits" -ul lu' Lynch 🙂
i have nothing left to say except i feel so lucky i met u 🙂
Costin, iti multumesc, dar nu am avut niciun merit la faza asta. Zenobia va fi pe lista mea din 2010.
Anna, I am the lucky one 😉
I have nothing left to say except, I feel so lucky I never met you, God help you!
@Anonim, then pray to God you never meet me!
thuamne ce mostra de originalitate ne ofera domnul sau domnishoara de mai sus, care nici macar nu are curajul de a semna… oare cand vor invata unii sa-si asume raspunderea pentru faptele si vorbele lor, si totodata sa taca atunci cand nu au nimic constructiv de spus?…
Anna, aceeasi problema o am si eu cu anonimatul, insa imi trece repede (noroc cu mijloacele mele de tracking ;))
Can you track this?
I can track whatever I want to
angel, dar ban pe ip nu poti da? o sugestie… 😀
Hmmm… nu-mi da idei 😀
you can't track this >:)
You are off topic (tracked also ;)) and I don't like that first part. For the second one you can send me a pm.
Enough with this worthless discution!