Twisted: dreams
Am intrat împreună în garsoniera ei, pentru prima dată. În timp ce mă împingea dintr-o încăpere într-alta, îmi spunea povestea fiecărui obiect pe care il vedeam: patul i-a aparţinut unei alte fete a cărei identitate trebuie ascunsă, cartea de sub scaunul fără spătar a fost furată dintr-o librărie, linguriţa servea în mod obişnuit la consumul dulceţii de peşte şi câte altele pe care nu mi le mai amintesc. M-a surprins să văd două băi într-o garsonieră, amplasate simetric de-o parte şi de alta a camerei principale. Aleatoriu, am intrat într-una dintre ele. Atunci am văzut uşa.
– Ce este dincolo de ea? am întrebat-o.
– Nu ştiu, nu am încercat niciodată să o descui.
Am apăsat pe clanţă şi am avut imaginea unei bucătării dintr-un alt secol. Am intrat şi am privit mai bine în jurul meu: ceea ce la prima vedere părea a fi o bucătărie, s-a dovedit a fi mai degrabă o cămară dotată cu o sobă veche de gătit şi o chiuvetă mizeră. Peste tot erau borcane cu diverse entităţi conservate. Încet de tot m-am aplecat înspre cel aflat în imediata apropiere şi l-am întors cu eticheta spre mine: “Fabr: 10.12.2010”. Mi-a scapat din mână…
**********************
Mâna stângă, cu palma orientată spre tavan, se odihneşte pe pernă, alături de gâtul ei, pe care lumina difuză a dimineţii desenează umbre ciudate. Prin fumul ţigării, el îi pândeşte fiecare tresărire, buzele mişcandu-i-se uşor ca într-o incantaţie necunoscută, pleoapele tremurând câteva picături de rouă. Primul impuls este să o strângă de gât… sau să o sărute. Nu-şi mai aminteşte… Vrea să doarmă… ea sau el…
*********************
Când ai deschis ochii în ziua aceea, imaginea mea în pragul uşii, privindu-te, te-a tulburat. Plăcerea pe care ai simţit-o la gândul că în tot acest timp te-am privit dormind este incomparabil mai puternică decât teama de a mă vedea lângă tine. Îmi zâmbeşti cu superioritate: de asta data eşti sigur că ai învins. Te privesc cu toată seriozitatea de care sunt capabilă, însa tu nu-ţi poţi şterge rânjetul ăla idiot de pe faţă…
Ba da, poţi, pentru că abia acum vezi securea din mana mea… şi pe tine – un puzzle incomplet. Nu lovesc. Nu am ce…
*******************
Tacerea mea şi cuvintele lui… o lungă poveste pe care el o scrie de unul singur pe o foaie părăsită. Eu nu sunt nicăieri…
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 425 posts on Kirb's Crib.
Excelent primul paragraf. N-am mai fost asa placut surprins de la Zenobia lui Gellu Naum sau "Rabbits" -ul lu' Lynch 🙂
i have nothing left to say except i feel so lucky i met u 🙂
Costin, iti multumesc, dar nu am avut niciun merit la faza asta. Zenobia va fi pe lista mea din 2010.
Anna, I am the lucky one 😉
I have nothing left to say except, I feel so lucky I never met you, God help you!
@Anonim, then pray to God you never meet me!
thuamne ce mostra de originalitate ne ofera domnul sau domnishoara de mai sus, care nici macar nu are curajul de a semna… oare cand vor invata unii sa-si asume raspunderea pentru faptele si vorbele lor, si totodata sa taca atunci cand nu au nimic constructiv de spus?…
Anna, aceeasi problema o am si eu cu anonimatul, insa imi trece repede (noroc cu mijloacele mele de tracking ;))
Can you track this?
I can track whatever I want to
angel, dar ban pe ip nu poti da? o sugestie… 😀
Hmmm… nu-mi da idei 😀
you can't track this >:)
You are off topic (tracked also ;)) and I don't like that first part. For the second one you can send me a pm.
Enough with this worthless discution!