Twisted: words*

– De-acum s-a sfârşit, îi spuse el evitând s-o privească în ochii pe care şi-i imagina deja trişti şi lipsiţi de strălucire. „N-a  fost greu deloc!”, se gândea, în timp ce-i desfăcea funiile din jurul încheieturilor.
„Desigur”, îi răspunse, şăgalnică, privirea ei.
„Desigur că nu a înţeles nimic”, îşi continuă el firul gândurilor, cu ochii fixaţi pe peretele din faţa lui. „…Altfel ar spune ceva… sau ar face orice altceva! Vinovata… ea este!”, îşi îndreptă, în tăcere, degetul acuzator.

Plecarea ei subită l-a trezit la realitate: în urma sa nu a rămas decât un vag parfum ce poartă şi acum sunetul ultimelor cuvinte: „Cu toţii om fi fost… cândva”.

***************************************

Ştiu că Xeea a părăsit camera, după sunetul tot mai slab pe care-l scot tălpile ei în contact cu parchetul neglijent lustruit. În urma sa, doar tăcerea mai poate umple golul sonor creat de vârtejul cuvintelor noastre.
Mă gândesc că poate aşa arată moartea, iar teama se răsfrânge asupră-mi tocmai din muţenia vocii mele interioare. Cu toate simţurile la pândă, încerc să-i aud vibraţiile pătrunzându-mi adânc în minte. Este inutil căci, deşi ea  îmi vorbeşte, sunetul vocii îmi va rămâne pe vecie necunoscut – un mim ce-şi trăieşte propriul rol. Pentru prima dată, stau faţă în faţă cu ea, privind un punct imaterial din însăşi fiinţa mea. Sunt conştientă de puterea pe care o exercită asupra mea prin rolul de mim invizibil pe care îl joacă. Tocmai de aceea îndrăznesc s-o înfrunt, asemuindu-i o imagine inventată de mine: un nimb de linişte proiectat pe un perete umed.

La întâmplare, îmi las corpul să alunece într-un fotoliu, privindu-mi cu satisfacţie palmele bandajate: scena victimei dintr-un film doar pe jumătate mut pare să corespundă, în sfârşit, exigenţelor oricărui regizor. Îmi savurez astfel efemera libertate, obţinută la un preţ de nimic: rănile perfect vindecabile făcute de câteva cioburi ce ţineau închis în ele un bilet…
Extrag cu oarecare greutate peticul de hârtie din buzunarul rochiei. Îi privesc unul dintre colţuri, pătat de sânge şi rupt; îl apuc între degete şi trag de el, dezvelind trei rânduri de litere albastre*:

Am luat securea şi am pornit în căutarea lui….

*Dacă propria ta nefericire a fost prețul plătit pentru a însufleți visele din acest trup, atunci eu nu am trăit vreodată


* Dezambiguizare:
IV Twisted: doors; III. Twisted: hands; II. Twisted: shadowsI. Twisted: dreams

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “Twisted: words*

  1. Ihriel

    …mai ales ca tocmai a fost dezgropata ;)) Sa vezi numai ce continuare am pus la copt, s-ar putea sa ai o retinere inainte de a-mi cere ajutorul 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php