Un minister de groaza (Chiar asa!)

Ce rol poate juca in viata unui om un cozonac castigat in mod oarecum misterios la o tombola de balci? Aparent nici unul, desi interesul pe care un strain il acorda acestui preparat culinar facut “in casa” (o delicatesa in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cand este plasata actiunea romanului) este usor iritant… si, pe deasupra, o bomba distruge casa in care tocmai avea loc o interesanta intalnire…

Evenimentele in care este implcat fostul ziarist Arthur Rowe sunt declansate tocmai de acel tip de cozonac despre care o persoana mai carcotasa ar spune ca a fost copt special pentru a baga oamenii nevinovati in cele mai mari incurcaturi. Nimic mai adevarat, avand in vedere continutul sau (si nu ma refer la aluat) ce prezinta un real interes pentru o grupare de oameni formata din spioni nazisti.

Trebuie sa recunoastem: toata povestea cu acest cozonac pare o nebunie si Arthur Rowe, fericitul detinator al acestuia, o simte pe propria-i piele: revendicandu-si trofeul, un alt barbat insista sa i-l rascumpere, un strain care il viziteaza din senin incearca sa-l otraveasca pentru a putea “profita” de minunatul preparat culinar. Toate aceste evenimente puse cap la cap nu pot decat sa declanseze accese de panica, caz in care se recomanda vizita la un doctor sau, in cazul personajului nostru, vizita la un detectiv particular. Insa consecintele acestei decizii nu-i permit lui Arthur Rowe sa se bucure in pace de bombardamentele asupra Londrei, asa cum ne-am fi asteptat. Odata ce detectivul insarcinat cu rezolvarea cazului sau dispare fara urma, Rowe este nevoit sa-i caute de unul singur pe organizatorii tombolei. Astfel ii intalneste pe fratii Hilfe, gratie carora ii se face intrarea in scena unei crime, si nu in calitate de simplu actor, ci de potential ucigas.

Urmeaza fuga, urmarirea, teama, confuzia…pentru ca toate acestea sa duca intr-un salon de tratament al persoanelor cu probleme mentale. Insa lucrurile nu se opresc aici, pentru ca vizitele Annei il salveaza din negura amneziei, oferindu-i o noua viata in care “vor trebui sa paseasca […]cu bagare de seama , sa-si cantareasca bine cuvintele, sa se spioneze unul pe celalalt ca niste dusmani – tocmai pentru ca se iubeau atata!

Greene, Graham, Ministerul Groazei, Polirom, 2006, 323 pag.

Nota mea: 9
Observatii: Se citeste cu nedumerire

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php