Un peşte pentru Spuf
Dacă încă vă mai roade curiozitatea să aflaţi care a fost faza cu sondajul şi cu misterioasele mele proiecte pentru care am tremurat mai abitir decât un maidanez ud într-o noapte geroasă de iarnă, atunci aruncaţi un ochi în Revista de Suspans.
Veţi găsi acolo Un peşte pentru Spuf scris de alter ego-ul meu, Cezarina Anghilac, dar şi multe povestiri, articole, recenzii şi poezii care sigur sunt pe gustul vostru (evident, aparţinând altor oameni).
Nu vă mai ţin de vorbă, ci vă invit la lectură ca să aveţi despre ce vă da cu părerea zilele astea.
Mulţumesc 🙂
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 358 posts on Kirb's Crib.
congratiz!!! 😀 ia uite ce pseudonim ai :))
Felicitari, Cezarina! la ora la care m-am uitat eu pe poveste, aveai 40 de cititori, asteptam cu interes reactii la cald!:)
Multumesc! Cred ca 39 de vizite erau din partea mea :))).
Sper sa mai am surprize pentru voi.
Foarte frumos! Felicitari pentru acest inceput.
Imi place cand oamenii au proiecte pe care si le duc si pana la capat. Treaba cu capatul merge manan-n mana cu amploarea proiectului iar alegerea ta cred ca e cea mai potrivita acum: ceva scurt si percutant.
Cum de obicei nu citesc pentru a-mi omora timpul ci pentru a afla lucruri, o povestioara scurta cu mesaj e chiar ok; imi aminteste cu placere de seria Twilight Zone pe care am incercat sa nu o ratez.
De ‘rasfoit’? Cu placere daca mai ai.
Multumesc pentru incurajari! Recunosc ca, in general, am probleme cu dusul la capat al unor proiecte. Sper ca dupa ce am reusit sa fac o fisura in gheata sa continui pe drumul asta.
Spre rușinea mea, abia acum m-am îndeletnicit să citesc povestirea. Deși eram curios încă de când am văzut postarea asta, pur și simplu nu s-a întâmplat. Chiar mi-a plăcut, atât atmosfera (la început mi-a amintit vag de Braavos, cu Arya pe când era în chip de Cat) cât și desfășurarea. Felicitări pentru acest început promițător și sunt sigur că vor mai urma multe. Deja am văzut că mai e una și sper să nu mai treacă așa multe luni până să o citesc. 😀
O singură observație, au scăpat câteva typos la proofreading (parcă cinci). Știu că-s un bătrân tipicar, dar de regulă îmi sar în ochi lucrurile astea. În cazul de față au fost mai vizibile mai ales din cauză că textul e scris foarte atent, se vede grija pentru aspect și detalii.
N-aș fi zis asta, dar chiar dacă e postată pe web și nu tipărită (încă), se poate totuși spune că este o publicație în toată regula și e bine să fie totul perfect și din punctul ăsta de vedere.
Multă inspirație și timp de scris în continuare!
Nu trebuie să te scuzi. Şi dacă n-ai fi citit tot nu m-aş fi supărat 🙂
Îţi mulţumesc pentru încurajări şi pentru observaţii (chiar mai mult decât comentariile de natură pozitivă, fiindcă ele sunt “motoarele progresului”). Deşi am avut câteva rânduri de proofreaderi am constatat mult prea târziu, când deja apăruse în Revista de Suspans. Iar dacă ai amintit de proofreading, nu te interesează să prestezi benevol un astfel de serviciu săptămânile viitoare pentru următoarea mea povestire? 😛
P.S.: Ceva veşti pentru cei fără fb?
Hm, citești gândurile? 🙂 N-am îndrăznit să sugerez așa ceva, dar dacă tot ai zis, răspunsul este afirmativ. Aș fi onorat să ajut în acest mod. Bring it on!
Nu am înțeles ce e cu FB. 😀 Despre ce vești e vorba?
Ah, te refereai cumva la vești de la mine, despre ăla mic? 😀 Silly me. Prin mai ar fi data estimată, 8 sau 11. Probabil el o să știe mai bine. 😀
It’s a deal!
Dar de ce să nu îndrăzneşti? Că nu este nici imoral şi nici nu îngrasă. Eu mă gândeam să anunţ pe blog că am nevoie de proofreaderi (că n-am mai rămas decât cu unul), dar mi-era teamă să nu se interpreteze că îmi dau aere de scriitoare.
Da, la prunc mă refeream. Nu mai ţineam minte data şi mă gândeam că poate a venit deja. Deci, începutul lunii viitoare, când vin şi berzele 🙂
Eh, și eu tot de interpretări mă temeam, să nu pară că mă bag așa, în seamă.
It’s a deal, then! Îmi curăț lentilele din timp să nu îmi scadă din agerime. 😀
Cine să creadă? Că doar eu te ştiu de om serios 🙂