Una pe zi

Înante de a scrie postarea, pregătisem o introducere conştiincios elaborată despre modul în care privesc eu întâmplările mărunte în care sunt implicată în mod curent. Ulterior mi-am dat seama că nu este nimic interesant în a şti că unii oameni găsesc temei în a fi exigenţi cu ei înşişi şi dezamăgire în neputinţa de a fi astfel. În fond, ce am fi fără propriile etaloane?

Din categoria revelaţii, descoperiri şi surprize ambalate în spatele micilor neplăceri cotidiene:

Pentru că nu mă simţeam suficient de pregătită şi mă emoţionasem peste măsură, vineri m-am furişat ca un răufăcător de la examenul pe care trebuia să-l susţin. Din nefericire, asta nu m-a scutit de ruşinea pe care am simţit-o răspunzând cu un mare nimic la întrebările prietenilor. Mai că îmi vine să cred că aceştia m-ar fi preferat picată decât o tocilară incognito speriată că  “ar fi putut fi primul examen pe care nu-l ia”.

Sâmbătă am zis să-mi scot pârleala pentru ce făcusem deunăzi, dar şi pentru utopica-mi dorinţă de a învăţa să biciclez. M-am lăsat convinsă, pentru prima dată, să urc pe role. A fost dezastruos, chiar dacă nu am păţit nimic. A fost trist să descoper câte frici mărunte am. De aceea voi mai încerca.

Duminică mi-am dat seama că ceea ce trebuia să fie articolul meu pentru următorul număr al revistei Plic, este o mare tâmpenie, cea mai slabă şi mai lipsită de mesaj scriere a mea. Tot atunci trebuia să-l trimit, însă din respect pentru mine şi potenţialii săi cititori n-am făcut-o. Am avut din nou o zi sub semnul ruşinii, de astă dată faţă de trei persoane diferite, pe care le-am dezamăgit însă în acelaşi fel:  colega căreia îi promisesem că articolul va fi gata la timp, scris cu responsabilitate şi priecepere; sfetnicul meu de taină care a fost supus la cazna de a citi respectiva foaie presărată cu fecale; şi nu în ultimul rând, a mea, care m-am regăsit în postura de a nu-mi putea ţine o promisiune şi de a mă fi păcălit timp de mai multe zile că eram pe calea cea bună continând să scriu respectiva inepţie.
Din fericire, m-am oprit la timp atunci.

Luni am reuşit performanţa de a-mi strica ochelarii, călcând pe ei. Lentilele nu s-au spart, însă rama, şchioapă de un picior, nu poate fi folosită deocamdată decât ca recuzită pentru rolul de bufonul regelui. Partea cea mai enervantă la toată povestea asta (da, am încercat o rezovare cu patentul :P) este că nici măcar postura de bufon nu-mi asigură o vizibilitate mai bună. Sunt “condamnată” să trăiesc (temporar) în ceaţă. Ca să nu mai vorbim despre implicaţiile pe care le aveau, fără să le conştientizez, nişte banali ochelari. Dependenţa de un obiect vă spune ceva?

Aşa… acum m-am mai eliberat un pic de angoase şi am făcut loc pentru surprizele plăcute care îşi tot aşteptau rândul 🙂

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


4 thoughts on “Una pe zi

    1. Ihrielle

      Fac și eu după cum am învățat: dacă tăinuiești existența binelui în favoarea evenimentelor negative, cel dintâi se supără și pleacă. Zău de nu ar fi o mare pierdere atunci 🙂

      1. unicornu' ne-mâţos

        io venisem sa iti multumesc personal pt ca ti-a placut leapsa mea de 7 intrebari… si dau peste asa un text.

        hai sa zic si io o prostie:
        am inteles si eu in final ca in viata e mai bine sa ai tupeu decat constiinta.
        Caut un service unde sa fac inlocuirea in cauza 😀 si apoi ma gasiti pe culmile succesului 😛

        1. Ihrielle

          Dar nu era nevoie… acum că tot ai făcut-o e musai să o şi fac publică :p

          Tiii… dar ce idee mi-ai dat (:D). Deschid eu service-ul ăla şi-ţi smulg conştiinţa cu tupeu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php