Last stop: Vălenii de Munte
Cred că omul are pe undeva prin interiorul său, un mecanism bine ascuns care îl ajută să stabilescă, de cele mai multe ori inconştient, o conexiune cu trecutul strămoşilor săi. Ca şi cum aceştia din urmă ar fi avut înscris în propriul material genetic un cod al apartenenţei pe care să-l transmită generaţiilor viitoare. Altfel nu pot să-mi explic de ce unele locuri par să aibă o încărcătură emoţională distinctă de celelalte. Dar asta-i altă poveste…
Recent am revăzut Vălenii de munte în compania lui DD (domnul Delta :P), pe care l-am ascultat cu mare plăcere depănând frumoase amintiri despre un altfel de orășel decât cel pe care l-am văzut noi.
Am mai fost pe acolo (dar fix pe dealul opus) cu trei luni în urmă, împreună cu Ana, însă nu am apucat să vă împărtăşesc nimic din ce am văzut atunci. Aşa că o voi face acum.
- Mâţa din tomberonul 5 (nr.11, septembrie 2010)
- Mutări şi preconfigurări
… pentru ca-s prahovean si pentru ca in mintea-mi au aparut semne de intrebare te rog frumoa spune-mi ( daca vrei 🙂 ) care-i conexiunea ta din trecut ce te leaga de Valeni ? … multam fain 🙂
acu am vazut, ai pus poza cu pisica 😀 si cu broasca 😀
@aricipogonescu, sa zicem că sunt pe sfert prahoveancă 😛
@child, aşteptam momentul potrivit 🙂