…şi vecinii noi
Pe vechii vecini, cei din Sălăjean, i-aţi cunoscut data trecută, cu tot cu bârfele şi relele lor. Acum este rândul celor din Tineretului să vă încânte cu o lume magică, parcă desprinsă din cazurile studiate în facultate, la Sociologia devianţei şi criminalităţii.
I. Prima întâlnire cu vecinii a avut loc prin mijlocirea TV-ului şi telefonului mobil.
Cu câteva zile înainte să semnez contractul de vânzare-cumpărare, mă sună Delta:
– Am văzut la ştirile ProTV de la 7 că a avut loc o crimă în Tineretului, în blocul de vis-a-vis de Palat (n.a.: Palatul Copiilor). Un bărbat şi-a înjunghiat soţia.
– A, da?
– Da, chiar la tine pe scară, unde urmează să te muţi.
– …. Hai, măi…
– Am văzut filmată intrarea în scara blocului, apoi Palatul, când au mutat camera spre stânga.
– Parcă spuneai că Tineretului e cartier liniştit, cu oameni paşnici.
– Chiar aşa e.
– Şi-atunci… cum de-au început să se omoare?
– Eh… ei stăteau cu chirie.
II. A doua “întâlnire” cu vecini (alţii) a avut loc în ziua în care am preluat cheile garsonierei.
La un moment dat, ieşind cu treburi pe casa scării, fix în faţa uşii mele găsesc o pisică alb cu cenuşiu, grăsuţă, cu o faţă foarte simpatică. Mâţa, foarte sociabilă şi afectuoasă, s-a pornit numaidecât să se frece de picioarele mele, mieunând discret. Am mângâiat-o şi eu pe spinarea arcuită, întrebând-o “Pisică borţoşică, a cui eşti oare?” şi bucurându-mă în sinea mea că am găsit un Mâţoid pentru următorul număr.
Cum mă delectam eu cu pisica de prin vecini, din lift iese o fată cu un aer dezorientat. Cu greutate îmi spune nişte cuvinte pe care nu le înţeleg (mormăi şi eu ceva în ideea că poate era un salut), după care se opreşte în faţa apartamentului vecin care pare părăsit (uşa are găuri în loc de butuci, iar autocolantul de pe ea este parţial ars). Fata cea ciudată începe să mă privească insistent.
– Este pisica ta? o întreb cu jumătate de gură.
– Da. Băiatul care stă aici (îmi indică uşa de la apartamentul părăsit) este la voi?
– Nu, îi răspund uimită să aflu că totuşi locuieşte cineva acolo.
Fata bate în uşa respectivului apartament, strigând o poreclă şi adăugând “Iar l-ai uitat pe Bilă afară”. Se aude zgomotul unui zăvor tras şi, aplecată fiind asupra sus-numitului motan, trag cu ochiul în “misteriosul” apartament. Privesc siderată motanul grăsun îndreptându-se spre un interior coşmăresc în care un cearşaf odată alb – acum plin de tot felul de resturi – atârnă peste ceva ce probabil este un pat.
Uşa se-nchide în urma lor, mă întorc şi eu la mine acasă, le povestesc şi celorlalţi întâmplarea şi mă întreb cum pot nişte oameni atât de dubioşi să aibă un motan atât de curat şi de sănătos. Sau poate că raţionamentul ar trebui să meargă în sens invers: cum poate o pisică, animal recunoscut pentru obsesia sa legată de curăţenie, să stea într-o asemenea casă, cu asemenea stăpâni?
A doua zi mi s-a confirmat cea mai neagră dintre suspiciuni: vecinii mei se droghează. Motanul “Bilă”, duh!
Locuiesc într-un bloc cu 2 scări a câte opt etaje fiecare, deci va urma…
M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.
Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.
Ihrielle – who has written 425 posts on Kirb's Crib.
:))) daca vin in vizita, eu vin si plec pe lumina 😀
motanu e curat că se spală el singuric,de aia.măi ihrielle,ia-ți mai bine și un câine lup,tip comisarul rex! 🙂
Propun ca petrecerea de casa noua sa se numeasca “When Kirba meets Bila” iar in pizza la cuptor sa pui si niste “rontaitoare” de pisica.
Apai na, astia o sa disapra rapid inseamna.
Pe mine incepand cu ziua de pasti ma tot strezeaza forte malefice cu telefoane/interfoane la ore aiurea. De exemplu azi m-a sunat cineva la 7.30 de pe un numar ce nu-l am in agenda. Eram treaz dar nu apucasem sa-mi beau ceaiul. Nesimtitii dracului.
Brrrr… e “cam groaznic” (vorba unei prietene).
Să sperăm că de pe cele două scări a câte opt etaje vei strânge şi poveşti mai senine de-atât. 🙂
Teodora, eh, incerc sa nu-mi dezvolt latura paranoica :)). In rest, m-as bucura sa scap si de proprietarii de bile 😀
ggl, mira-m-as sa dispara prea curand. Sunt unii de s-au drogat si cate 15-20 de ani si n-au avut nici pe dracu’. Cred ca mai degraba se plictisesc tampitii de sunat aiurea la ore matinale.
Ciobane, eu propun sa se numeasca: “Kirb rocks the rolled Bila” si sa asezonam pizza aia cu ceva praf (este din belsug prin casa) :p
Toscanita, la BGS (sau ceva similar) ma gandeam eu, dar poate este suficient ca la petrecerea de casa noua sa ne deghizam in mascati :))
Ana, nu sunt vampiri, asa ca nu este exclus ca tocmai pe lumina sa te intalnesti cu ei 😛
Bila cel putin, este foarte diurn 😉
Apai cand fac scandal suni la 112. Exact asta nu-si doresc drogangii, probleme cu politia. Motiv pentru care ma indoiesc ca vor face scandal. S-ar putea sa fie cei mai linistiti vecini ever.
Umbla zvonul ca inainte ar fi facut scandal, dar s-au potolit in ultima vreme (cred si eu, de vreme ce-s luati in vizor de politie).
Din punctul asta de vedere nu-mi fac griji, mai degraba ma pune pe ganduri faptul ca drogomanii au prieteni/furnizori/clienti care-i viziteaza.
mai Ihrielle … ce de peripetii cu mutatul asta.
:)) asa-i, dar macar m-am mutat. Si ma gandesc ca as putea profita cumva de noua latura aventuroasa a vietii mele…
Fii serioasa. Ce fac oamenii care se drogheaza? Calatoresc! Asadar vor fi mai tot timpul plecati. Iar furnizorii/clientii nu cred ca sunt atat de tampiti sa-i viziteze tocmai acasa, pentru ca pot fi filati foarte lejer de politie. Mai raman prietenii. Daca au.
Apropo de drogangii, tocmai l-a batut ceva punker drogat pe un prieten pentru ca povestea cu prietena lui [a punkerului drogat], care i-a fost colega de liceu [prietenului meu]. Batut in sensul de dat un pumn, spart ochelari, invinetit ochiul. Se cunosteau, evident, au si dat mana si au schimbat cateva vorbe cu o ora doua inainte. Omul e cam miop, deci vede o ceata colorata fara ochelari. Fucking junkies. Mentally unstable.
Ok… drogati gelosi (presupun ca asta a declansat “bataia”)… la asta chiar nu ma gandisem.
Macar a depus plangere la politie prietenul tau?
P.S.: O fi paranoia de vina, dar eu cam vad persoane cu mutre dubioase iesind sau intrand in bloc/apartamentul vecinilor… O sa-mi iau ceva spray paralizant.
N-a depus plangere. Asta l-am intrebat si eu imediat ce mi-a zis. Da poate-l rezolvam cumva pe baiat.
=)) abia astept episoade noi din seria “vecinii” :)) ar fi tare daca la tine in scara ar locui si un cal :))
ggl, pacat ca n-a depus plangere. Acum agresorul sta linistit si probabil ca nu are prea multe retineri sa-i atace si pe altii.
Cami, sunt niste porumbei care locuiesc in luminatorul de la ghena, dar nechezaturi n-am auzit inca. Dar, cine stie? Mai ai un picut de rabdare 😀