Vis de vid în miez de noapte

Într-o seară, pe cand îmi citeam în linişte ziarul, am auzit nişte bătăi neobişnuite în uşă. Neliniştită, mi-am aţintit privirea în direcţia dinspre care veneau zgomotele… în jurul meu, pereţii păreau că-şi ţin respiraţia, cărţile priveau în gol, încremenite, iar camera însăşi arăta bolnavă de moarte. Uşor, ţinându-mă de mână cu cel mai apropiat perete, am înaintat către uşa ce pulsa asemeni unei inimi. Apoi m-am oprit: vibraţiile păreau să se apropeie de mine, crescând în intensitate. Am închis ochii şi am căzut în genunchi şoptind cuvinte fără noimă.

Cand mi-am venit în fire, era deja acolo. Ne priveam. Ochi în ochi. Nu mişcam, dar aşteptam încordaţi. Nu respiram. Pe nevăzute, mainile lui încep să urce spre gâtul meu… lent îl ating şi strâng în joacă. Nu mişc, deşi durerea creşte. Continuă să mă privească în ochi. Fără să clipească. În tot acest timp mâinile îşi continuă storsul inutil.

Pentru o clipă mă privesc: o păpuşă din cârpe cu gâtul abandonat în mâinile unui copil.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “Vis de vid în miez de noapte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php