Visele dintr-o altă viață, parcă
În fiecare noapte din vacanța de iarnă am visat câte o ciudățenie. De fapt, nu doar câte o ciudățenie, ci niște ciudățenii-ciudoase, de te ia cu frisoane, cârcei și crampe în același timp. Apoi, în fiecare a doua zi dimineață, în timp ce rememoram întâmplările de peste noapte, neuitând să mai pun și de la mine câte ceva, o palpitație, un vertij, un reflux gastroesofagian, îmi promiteam că mâine mă duc și-mi cumpăr un Moleskine de-ăla mic de tot, cu coperte roșii, frate cu ăl mai mare, pe care mi-am ratat eu jurnalul, și am să-mi notez în el visele. Să fie acolo, sursă de inspirație la vreo povestire horror, material de studiu pentru vreun psihanalist plictisit sau jucărie de ros pentru pisici. Oricare dintre variante ar fi câștigat în final, mie mi-ar fi convenit în egală măsură.
Deci, m-am dus să-mi iau carnețelul cel mic și roșu, numai bun de ascuns în poșetă printre pungile goale de la Mega Image sau sub pernă, lângă elasticul de păr. Și, cum mă îndreptam eu țanțoșă spre casa de marcat, mândră că de-acum visele mele n-or să se mai piardă în neant, mi-am dat seama că dau banii pe fereastră.
Vacanța s-a sfârșit, visele și-au luat concediu.
Bine am revenit!
- Viața ca într-o cantină cu meniu fix
- Tentația ciocolatei negre