Ziua Armatei la palat

La Palatul Copiilor, evident, pentru că aici este miezul lucrurilor şi ilustrul monument pe lângă care oamenii trec fără să-l vadă. Atât de ilustru încât la fix un an de când a fost înalţat pe soclu, pe internet nu se găseşte nicio poză care să-l redea în toată splendoarea sa.

Spre deosebire de cealaltă manifestare cu specific militar (de Ziua Europei), azi la ora 8,30  – când am plecat eu de-acasă – fanfara nu cânta, soldaţii stăteau cuminţi în formaţie, coroanele de flori nici nu apucaseră să vadă monumentul, doar un gradat invizibil debita de zor printr-o portavoce cuvinte de neînţeles. De la balcon, imaginea cu civili zgribuliţi pe treptele Palatului şi militari grupaţi în jurul monumentului părea uşor ciudată, ca şi cum lipsea ceva (sărbătoritul Mihai, presupun).

*******************
În paralel, în scara blocului aveau loc evenimente care ar fi făcut orice Blitzkrieg să se ruşineze:  la vecinul meu drogat a venit dracu’ poliţia şi l-a luat. De fapt, l-au luat cu binişorul: mai întâi au bătut frumuşel la uşă, au aşteptat să-i deschidă şi i-au spus să meargă cu ei. Vecinul s-a codit la . început, tăgăduind că ar fi făcut scandal în bloc, dar până la urmă a consimţit să-i însoţească. Poliţiştii l-au aşteptat să se îmbrace, l-au condus la lift şi pe-acolo le-a fost drumul. Elegant, fără ochi vineţi, fără şuturi în fund, fără bastoane peste spinare, doar suntem un popor de civilizaţi… spre dezamăgirea mea, care cred că astfel de caractere, mai imbecile decât prevede legea, pot fi “modelate” doar printr-o serioasă corecţie corporală.

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


8 thoughts on “Ziua Armatei la palat

  1. ggl

    E destul de aiurea legea româneasca vis-a-vis de consumul de droguri. Consumul e băgat la grămadă cu posesia şi cultivarea şi poti sa iei liniştit între 6 luni şi 3 ani de bulău. De regulă consumatorii care nu au săvârşit alte infracţiuni primesc amendă penală şi închisoare cu suspendare cu condiţia să meargă lunar la psihiatru + analize. Ştiu asta pentru că am avut un coleg de facultate pe care l-au prins la un chef cu Extasy. După ce a pierdut un an de facultate a aterizat la noi în an. Era de gaşcă tipul. Apropo. Conform unui studiu făcut de oameni de ştiinţă britanici, Extasy-ul nu e aşa periculos precum se crede. Asta nu înseamnă că am de gând să iau.

  2. Ihrielle Post author

    Vecinii mei nu-s consumatori ocazionali. Ei nu folosesc Extasy, ci heroină (apoi aruncă seringile folosite lângă ghenă). La ei vin tot felul de dubioşi, cu creierul la fel de praf ca şi al lor, ceea ce mă determină să cred că se ocupă şi cu vânzarea de droguri.
    Şi da, vecinul a fost vreo 2 ani pe la pârnaie, de vreo câteva ori prin Italia la dezintoxicare, dar rezultatul final a fost fix 0.

  3. CarachAngren

    Probabil ca-n momentul in care ai ajuns la vizionare erau printr-una din locatiile astea pentru ca daca-i vedeai te mai gandeai si la aspectul asta.

    Oricum, interesanta asocierea dintre cele doua tipuri de actiune: primul ritualic si zgomotos, in timp ce al doilea e practic si tacut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php