La Ziua Europei cu monument-fantomă

În mod normal aş fi lăsat Ziua Europei să treacă liniştită, fără a-i acorda mai mult interes ca anul trecut când, lihnită de foame, am profitat şi eu de micii sărbătoreşti din Oradea. Însă cum recenta mea relocare a venit la pachet cu tot cu un kitch monument de maxim interes militaro-politico-propagandist (foarte frumos numit Monumentului închinat Eroilor militari români căzuţi la datorie) situat în faţa Palatului Copiilor, cu care mă învecinez, dimineaţa mi-am petrecut-o în sunet de fanfară şi onoruri militare.

Era 8 şi ceva dimineaţa, tocmai terminasem de împachetat sufertaţul cu mâncare şi mă pregăteam să ies pe uşă, când un sunet de trombon ne-a făcut să sărim ca arse. Din experienţa anterioară cu Ziua Bărbatului (când mi-a zdupăit toată casa a muzică house iar seara am privit artificiile din balcon, fără ca măcar să mă mişc din scaun),  ştiam că e ceva activitate la Palatul Copiilor, aşa că am dat fuga la fereastra dinspre SV să văd ce se întâmplă. Acolo m-am întâlnit cu Kirb care, mai sprintenă ca mine, ocupase deja cel mai bun loc din loja şi dădea liniştită din coadă în ritmul muzicii. Ne-am uitat împreună prin geam (nu, nu l-am deschis de teamă că mâţele îs mai sinucigaşe de felul lor) şi am văzut următoarele: în faţa monumentului mai sus menţionat defilau deja militari, alţii pregătiţi cu coroane de flori îşi aşteptau rândul, iar mai în spate lor, pe scările Palatului, stăteau vreo două sute de civili-spectatori. Probabil că mai erau şi miniştri, primari, consilieri şi altfel de personalităţi prezente, însă nu i-am recunoscut pe nici unii. Am făcut în graă o poză şi-am şters-o la muncă.
În faţa blocului meu mai erau vreo şase gură-cască ocazionali – probabil şi ei în drum spre serviciu -, în faţa blocului vecin vreo cinci şi tot aşa. N-am apucat să văd câţi exicat, căci aveam treabă în direcţia opusă.

În metrou, cugetând mai mult la ce mi-a fost dat să văd şi să aud, am ajuns la următoarea concluzie în ce priveşte monumentul cu pricina: nu (vreau să) ştiu cât a costat, nu (vreau să) ştiu ce au avut în cap iniţiatorii proiectului când în Bucureşti sunt deja monumente ale eroilor de toate tipurile, însă îmi e neclară legătura Monumentului închinat Eroilor militari români căzuţi la datorie cu zona Parcul Tineretului-Palatul Copiilor. Iar dacă tot este ceva atât de important încât are şi doi soldaţi ce stau drepţi în faţa lui (ce-i drept, cu program), au loc ceremonii, comemorări etc., cum se face că nu apare în lista monumentelor din Bucureşti realizată de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor? (Răspunsul “nu s-a actualizat site-ul” nu este acceptabil în cazul unei instituţii serioase).

P.S.: Bănuiesc că mai pe seară urmează ceremoniile în faţa tarabelor cu mici şi bere….

M-am născut om şi am crescut robot. În prezent mă străduiesc să ajung în punctul din care am plecat. N-am reuşit în totalitate, însă cred că sunt pe drumul cel bun.

Când îmi explorez latura non-robotică, îmi place: să citesc şi să scriu, să croşetez şi să fac diverse obiecte “de mână”, să urc pe munte şi să înot în mare, să joc jocuri de societate.
Nu am uitat nici de micii mei prieteni cu blană, pisicile. Îmi place să petrec timp în compania lor, fapt pentru care umila-mi gospodărie este disputată de Kirb, Miarys şi Mioja.

Ihrielle – who has written posts on Kirb's Crib.


2 thoughts on “La Ziua Europei cu monument-fantomă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


css.php